Cum a reușit Facebook să îți fure sentimentele și să ucidă romantismul

Facebook-ul a ajuns parte integrală din viața noastră, mai ales în ceea ce privește relațiile intime, unde a făcut ravagii. Cu mai mult rău decât bine, suntem aici.

Înainte de Facebook, aveam Hi5, MySpace și Yahoo Messenger. Cândva pe atunci am descoperit cu toții că vanitatea nu mai pare atât de rea când o face toată lumea. Cochetam cu poze VGA, cu layout-uri ridicole și cu statusuri bizare. Dar totul era just for fun, pentru că viața reală nu se despletea acolo, pe internet.

Facebook însă a schimbat regulile jocului și noi nu ne-am opus nici măcar o clipă.

Gigantul de social media ne-a adus multe beneficii, iar asta este incontestabil. În aceeași măsură, ne-a împins însă și către a face sacrificii, fie ele conștiente sau nu. Am ajuns să renunțăm la misterul personalității prin expunerea la loc de cinste a tuturor pasiunilor la care am dat like pe Facebook. Nu ne-a deranjat nici să facem cu mâna intimității când am început să răspundem la întrebarea „La ce te gândești?”, chiar dacă nu era rostită de o persoană.

Mai mult ca orice, am sfărâmat încetul cu încetul relațiile așa cum le cunoșteam.

Am rămas cu rămășițele a ceea ce cândva numeam relații. Cumva nu suntem mulțumiți și deplângem – tot pe Facebook, nu se putea altfel – vremurile în care oamenii ieșeau la întâlnire în parc și se admirau reciproc, nu newsfeed-ul, când se putea ieși la cinema fără nevoia de check-in și când un cadou de la persoana iubită era apreciat în privat, nu în poze și pupincurisme online.

Facebook a distrus relațiile în multe moduri și probabil va continua să o facă, ajutat de noi. Mai jos vei găsi doar o parte din schimbările care au apărut în ultimul deceniu în ceea ce privește relațiile.

Procesul de cunoaștere a partenerului și-a pierdut orice farmec

Era o vreme, nu de mult, când blind date-urile încă funcționau, cel puțin la nivel conceptual. Astăzi ar fi imposibile fără o stăpânire exemplară de sine. Un crush nou înseamnă, înainte de fluturași și adrenalină, o sesiune intensă de stalking pe Facebook. Înainte de o primă întâlnire, grija cea mai mare nu este să scapi de emoții, ci să te documentezi cât mai bine cu privire la cealaltă persoană, pentru a nu te lua cu nimic prin surprindere și pentru a găsi pasiuni comune în avans.

Procesul de cunoaștere a celuilalt era cândva ceva treptat.

Era un farmec aparte când descopereați că amândurora vă place același lucru după o discuție față în față. Ceva atât de simplu trezea căldura și în cei mai cinici oameni. Graba cu care vrem să aflăm astăzi informații despre un nou partener denotă o lipsă crasă de răbdare. Totuși, știe cineva unde ne grăbim atât?

Statusul de Facebook primează în fața realității

Din cine știe ce motiv, o relație nu mai este considerată validă dacă nu este oficiată de un status pe Facebook care să arate „In a relationship with…”. Dacă acel status infim nu apare, relația este aruncată automat în hăul cu preconcepții de tipul: nu vă iubiți cu adevărat, ți-e rușine cu el/ea, vrei să joci pe mai multe fronturi, nu crezi că va ține.

În realitate, sunt o grămadă de motive pentru care acel status ar trebui pur și simplu ignorat. Cei care decid să nu oficieze o relație online au mai multe motive pentru care o fac. Cel mai adesea, aceștia înțeleg conceptul de intimitate online și că o relație nu trebuie neapărat anunțată cu surle și trâmbițe pentru a fi reală.

De asemenea, când o relație este rezervată mediului offline, presiunea dispare. Brusc, nu mai sunt zeci de oameni care vă spun „felicitări, să vă țină”, „așa să vă văd și peste zece ani” și „chemați-mă la nuntă”, deși voi abia dacă vă cunoașteți de o lună.

Oversharing-ul este moartea pasiunii

Știi cuplurile alea care țin să te anunțe când fac clătite împreună, când serbează 5 săptămâni de relație, când își fac cadouri siropoase, când ies în oraș pentru o cină romantică și când merg să se culce? Da, acele cupluri – la care realizezi că cel mai bine este să dai Unfollow sau, pentru o soluție permanentă, Unfriend.

Adevărul e că acest oversharing afectează pe toată lumea.

Pe de o parte, are un impact negativ asupra acelora care sunt singuri sau care se află în relații de cuplu nefericite – când aceștia văd check-in-uri excesiv de vesele, este ușor să ajungă să se simtă inadecvat, ca și cum viața lor nu este suficient de bună. Pe de altă parte, are un impact negativ și asupra celor care sunt singuri sau în relații, cărora pur și simplu nu le pasă de toate update-urile de cuplu a unor oameni care caută validare pe Facebook. Cumva, toată lumea pierde.

În timpul de calitate al cuplurilor, Facebook devine a treia roată

S-au dus vremurile în care cuplurile se puteau bucura de timp singuri fără să fie distrași de notificări și mesaje primite pe Facebook. Chiar și atunci când se depune minimul de efort de a opri notificările, nevoia viscerală de a deschide telefonul și de a da scroll în newsfeed câștigă aproape mereu.

De aici și până la senzația că ești ignorat nu este decât un pas. Când una din persoanele din cuplu simte dorința impulsivă de a sta pe Facebook în preajma celeilalte, aceasta din urmă se va simți dată la o parte în favoarea unei lumi virtuale și intangibile. Certurile devin iminente într-o asemenea situație.

Din exterior, motivul certurilor pare pueril. De aproape, relevă o problemă mai gravă – aceea că ne deconectăm din ce în ce mai mult de realitate și de persoanele apropiate pentru a petrece timp online pe o platformă a cărei temelie este vanitatea.

Like-urile au devenit un soi de micro-înșelat

Facebook ne permite să reacționăm la conținutul din newsfeed într-o manieră interactivă. Aceste reacții au două tăișuri, pentru că atunci când le plasăm în contextul relațiilor devin ușor un fundament pentru certuri. Like-ul dat persoanei nepotrivite poate aduce după sine o furtună de acuzații.

Pe de o parte, reacțiile sunt, privite la rece, ceva inofensiv.

Puse sub lupă, par ceva mai mult. Un „love” dat de o persoană unei fotografii deocheate a altcuiva nu va fi primit foarte bine de cealaltă jumătate a cuplului. Acea reacție este văzută automat drept manifestarea interesului față de o persoană de sex opus – de aici și certurile.

„Seen at” a încheiat comunicarea așa cum o știam

Posibilitatea de a ști când o persoană a citit un mesaj a întors lumea comunicării prin mesaje cu susul în jos. Dacă înainte nu exista obligația de a răspunde la un mesaj imediat ce îl citeai – din varii motive, de la lipsă de timp și până la lipsă de chef – lucrurile s-au schimbat.

Când Facebook a introdus prima oară opțiunea „Seen at”, utilizatorii de Facebook au trecut printr-o criză de identitate, când au realizat că nu vor mai putea fi în secret puțin nemernici când ignoră mesajele pentru câteva ore.

Au trecut destui ani de când Facebook a adăugat această opțiune, dar ea creează la fel de multe probleme ca atunci când a apărut. În cazul cuplurilor, cel puțin unul din parteneri vrea să i se răspundă la mesaje de îndată ce ele sunt citite.

Acest lucru nu se întâmplă mereu, iar motivele sunt variate – poate cel care a citit mesajul era într-o ședință, poate s-a apucat să facă altceva înainte să răspundă, poate a început să scrie un răspuns, dar a fost distras de cineva din jurul său.

Postările pasiv-agresive sunt cea mai ineficientă metodă de a rezolva conflicte

Când ceva nu merge bine într-o relație, regula clasică de bun simț este să discuți despre acea problemă. Bineînțeles, mai este o regulă – tot clasică, dar nu cea mai deșteaptă – să taci în speranța că partenerul își va da singur seama cu ce te-a supărat.

Cumva, Facebook a oferit avânt celei de-a doua reguli, pentru că multe persoane aleg să posteze un status care se vrea profund și înțepător în loc să discute în privat problemele.

[readmore]

Adevărul e că postarea de statusuri nu ajută pe nimeni – nici pe cel supărat, care se va consola cu propria sa agresivitate pasivă, nici pe cel care a supărat, care nu va avea cum să știe că a făcut ceva greșit, nici pe restul lumii, care se va gândi serios la opțiunea de Unfollow sau la cea de Unfriend.

Inamicul principal nu este Facebook totuși

Deși e tentant să spunem că Facebook este vinovat pentru tot, realitatea stă puțin altfel. Nu Facebook bagă conflictele în casă, ci mai degrabă noi, oamenii. Ca în cazul oricărei inovații și tehnologii, cheia spre a nu lăsa lucrurile să scape de sub control este felul în care folosim această platformă. Putem să o uzăm sau abuzăm, depinde de fiecare, dar la final cei spre care trebuie să arătăm cu degetul suntem noi.