Eroii din filme care sunt, de fapt, răufăcătorii

În filmele pe care le vedem, personajele pozitive și cele negative sunt de obicei foarte bine delimitate. Producătorii de film nu fac o sarcină dificilă din a înțelege cine sunt eroii și cine sunt răufăcătorii.

Cu toate astea, în unele filme lucrurile stau chiar pe dos. Deși nu ai crede asta, unii eroii sunt – la o privire mai atentă – chiar răufăcătorii. Nu vorbim aici de anti-eroi, ci de protagoniști iubiți. Cu acei protagoniști ținem și avem senzația că orice ar face, ei iau deciziile corecte.

Poate nu ți-ai dat seama de asta la o primă vizionare, dar eroii de mai jos sunt, de fapt, adevărații răufăcători din poveștile lor.

Peter din „Peter Pan”

Pe internet găsești multe teorii legate de Peter Pan – unele mai credibile, altele mai puțin. Una din ele, deși pare nebunească la început, are însă foarte multe sens. Mai exact, unii fani ai poveștii sunt de părere că Peter Pan probabil îi ucide pe băieții pierduți pe măsură ce aceștia cresc și ajung să fie prea „adulți” pentru Tărâmul de Nicăieri.

De unde și până unde această teorie? De la un pasaj din cartea Peter Pan, scrisă de J. M. Barrie: „Băieții de pe insulă variază, bine-nțeles, ca numere… iar când par să crească, ceea ce este împotriva regulilor, Peter îi subțiază”. Oricum ai interpreta, acel „îi subțiază” nu poate reprezenta altceva în afară de „îi omoară”.

Rose din „Titanic”

Ai crede că motivul pentru care se află pe această listă este că nu i-a făcut loc lui Jack pe bucata plutitoare de ușă și l-a lăsat să moară în oceanul înghețat. Dar nu e asta – la urma urmei, poate că Jack ar fi avut loc pe platformă, poate nu.

Încă din tinerețe, Rose s-a dovedit a fi o femeie răsfățată și oarecum egoistă, începând de la felul în care a acceptat să se căsătorească cu Cal pentru banii lui, ca mai apoi să îl înșele (da, Cal era un măgar, dar totuși).

Știm că, după scufundarea Titanicului, Rose s-a căsătorit, a avut copii și chiar și nepoți. Pentru întreaga ei familie – și pentru generațiile viitoare – lănțișorul de 250 de milioane pe care Rose l-a primit de la Cal în tinerețe ar fi fost de mare folos pe plan financiar. Ar fi fost, dacă Rose nu l-ar fi aruncat în ocean la finalul filmului, într-un gest atât de romantic și totuși atât de egoist.

Ferris din „Ferris Bueller’s Day Off”

Dacă vezi prima oară filmul cândva în copilărie sau în adolescență, probabil îl admiri pe protagonist. Ferris reușește să își păcălească părinții și directorul școlii unde învață, își convinge amicul să fure mașina tatălui său strict – totul pentru a avea parte de ceea ce el consideră a fi cea mai bună zi posibilă.

Când mai crești, îți dai seama că Ferris nu este nimic mai mult decât un adolescent manipulator. Pe cât de mult filmul încearcă să îl facă pe directorul școlii să pară tipul cel rău, îți dai seama că acesta este un simplu om care încearcă să își facă treaba cât poate de bine. În ceea ce privește încercarea (reușită) a lui Ferris de a-și convinge prietenul să fure mașina mult-prețuită a tatălui se poate spune că este extrem de egoistă.

Bestia din „Beauty and the Beast”

Povestea Frumoasei și a Bestiei este una veche, care a apărut pe ecranele noastre atât în formă de desen animat, cât și de film. În esență, este o poveste de dragoste, care îți arată că nu trebuie să judeci o carte după copertă și că iubirea răsare de unde nu te aștepți. La finalul poveștii, Bestia este un adevărat erou – asta dacă ignori absolut tot restul lucrurilor pe care le face până în acel punct.

Bestia a ajuns să aibă forma de animal din cauza purtării sale egoiste și îngâmfate din vremea când era un prinț uman. Odată ce o întâlnește pe Belle, el are un comportament extrem de abuziv la adresa ei: refuză să îi ofere mâncare, țipă cu putere la ea și sparge lucruri când aceasta îl enervează. Cumva, Belle se îndrăgostește de el – asta sau suferă de sindromul Stockholm, depinde cât de realist alegi să privești o poveste lipsită de realism.

Tony Stark din „Iron Man”

Pe Tony Stark – adică Iron Man – l-am văzut prima oară pe ecran în 2008, interpretat de Robert Downey Junior. Poate că este considerat unul din cei mai mari eroi din Universul Cinematic Marvel, dar dacă îndrăznești să îl analizezi mai profund, îți dai seama că, în felul său, este totuși și un răufăcător.

Când faci prima dată cunoștință cu personajul lui Stark, îți dai seama că ai de a face cu un tip egocentric, egoist, care nu prea acceptă „nu” drept răspuns. Când creațiile sale tehnologice lasă în urmă dezastru, el alege să închidă departamentul din Stark Industries, compania lui, care le-a creat, în loc să se confrunte cu realitatea. Astfel, el lasă întreaga armată americană fără arme, din moment ce aceasta se aproviziona de la Stark Industries. Acest moment și nu numai îți arată că Tony Stark nu e chiar eroul poveștii – cel puțin nu tot timpul.