Până și la chirurgie s-au priceput dacii: descoperirea fascinantă a arheologilor pe teritoriul României, craniile pe care făceau operații

Cercetătorii au descoperit mai multe cranii aflate în mormintele străvechi cercetate pe teritoriul României. Arheologii spun că aveau rămășițele unor trepanații (operații medicale complexe efectuate pe cutia craniană). Astfel, oamenii de știință au descoperit că chirurgia era practicată încă din Antichitate, pe teritoriul țării noastre.

Craniile descoperite în țara noastră erau vechi de peste trei milenii. Așadar, vracii din cele mai vechi timpuri practicau operații medicale complicate, cum sunt intervențiile necesare îndepărtării unor corpuri străine înfipte în cutia craniană, conform Adevărul.

„Asemenea intervenţii se executau cu un cuţit de silex, iar, mai târziu, odată cu folosirea uneltelor de metal, operaţia era făcută cu un instrument de metal. Trepanaţiile nu depăşeau, după câte se pare, dura mater, astfel că putem vorbi doar de o chirurgie craniană sau cum o numesc unii autori, o ”pseudochirurgie celebrală”. Era nevoie de o îndemânare deosebită pentru a executa astfel de intervenţii”, spune arheologul Ion Horaţiu Crişan (1928 – 1994), în volumul „Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană” (Editura Dacica, 2007).

Chirurgia era practicată în România încă din Antichitate

Mai exact, trepanația este un gen de operație chirurgicală care presupune executarea unei deschideri în oasele craniului. Primele dovezi ale practicării trepanației datează de acum șapte mii de ani și au fost descoperite în diferite zone din Grecia, America de Nord și de Sud, Africa, Polinezia și Orientul Îndepărtat. Tehnica a fost abandonată până la sfârșitul Evului Mediu, însă în unele zone din Africa și Polinezia ea a continuat să fie folosită până în primii ani ai secolului XX.

Astfel, oamenii erau salvați de traumatisme craniene care puteau provoca paralizii, cefaleee, convulsii, tulburări psihice.

Pe de altă parte, unii cercetători sunt, însă, de părere că trepanațiile efectuate în perioada antică pot fi legate de anumite practici magice, fără a avea și un rol terapeutic.

„Ei văd în trepanații un orificiu practicat de vrăjitorii din preistorie cu scopul de a da posibilitatea spiritului rău care produce boala să iasă. Or, s-a observat în foarte multe cazuri că trepanațiile străvechi și vechi au fost făcute în cazul unui traumatism cranian, în urma căruia așchii osoase au pătruns în substanța cerebrală, deci trepanația se făcea cu scopul îndepărtării acestor schije. Operația era singura cale terapeutică indicată”, conform lui Ion Horațiu Crișan.

Pe teritoriul României, urmele de trepanaţii observate de arheologi pe craniile descoperite aparţin epocii preistorice, perioadei de sfârşit a neoliticului şi începutul epocii bronzului şi sunt numeroase, afirma istoricul Ion Horațiu Crișan. Cele mai multe cranii cercetate prezentau găuri de forme ovale sau circulare, de trei – patru centimetri.

Spre exemplu, în Decea Mureșului, din județul Alba, arheologii au cercetat încă din anul 1913 o necropolă din epoca neoliticului târziu. Două dintre craniile descoperite aveau urmele unor trepanații. Unul dintre ele prezenta atât gaura rămasă în urma unei operații, dar și instrumentul cu care ar fi fost realizată.

Mai mult, în Galații Bistriței (județul Bistrița Năsăud), într-un mormânt celtic de incinerație, datat din în jurul anului 300 î. Hr., arheologii au descoperit un mic fierăstrău de fier, despre care au presupus că putea fi folosit ca instrument pentru trepanat. De asemenea, trei cranii cu urme de trepanații au fost descoperite într-un complex funerar din Epoca Bronzului, cercetat începând din anii ’50, la Sărata Monteoru, din județul Buzău.

Alte dovezi arheologice ale practicării trepanațiilor au fost descoperite în necropolele din Holboca (județul Iași), Stoicani (județul Galați), Diniaş (județul Timiș), Poiana (județul Galați), Cristești (județul Mureș) și Cetăţenii din Deal (județul Argeș). Intervențiile medicale erau realizate de oameni care aveau abilități remarcabile și cunoștințe de anatomie, au spus arheologii.

„Unele trepanații s-au soldat cu rezultate bune. Nu știm în ce măsură operația a fost eficientă, adică dacă bolnavul s-a vindecat, știm doar că el a supraviețuit intervenției. Se pare că, în cazul traumatismelor craniene, trepanațiile prin care se înlăturau schijele cu înfundări osoase au avut succese deosebite”, arăta autorul lucrării „Medicina în Dacia” (Ed. Dacica, 2007).