Bitcoin și monedele virtuale sunt bula de bișniță necesară acestor vremuri

Nu știu nimic despre Bitcoin. Într-o lume de experți, voi admite că am ratat valul, revoluția și viitorul. Am însă câteva observații despre nebunia asta, atât cât am înțeles despre bani.

Undeva, nu mai știu unde, am citit ceva frumos la cineva mai priceput într-ale naturii umane decât mine. El pornea de la cărțile motivaționale și zicea că e o nișă neexploatată: nișa oamenilor care se ratează confortabil. N-au nici mult, nici puțin, au de-o pungă de semințe, de-un somon sau de-o vacanță pe an. Așa e și viața: între nimenii societății și cei care schimbă lumea, suntem noi ceilalți care nici nu mor în sărăcie și boli, nici n-au gura unsă cu caviar.

[related]

Lumea asta e însă plină de milionari. Sunt cei care s-ar fi aranjat, dacă jucau la loto acea combinație magică. Sunt cei care ar fi ajuns cineva, dacă la momentul potrivit ar fi cărat blugi din Turcia. Mai în zilele noastre sunt cei care, dacă Dumnezeu ar fi dat, ar fi băgat niște bani în Bitcoin și i-ar fi lăsat la dospit. E o întreagă nebunie în care n-ai loc să te ratezi confortabil.

Știrea superbă cu monede virtuale și penis

Un startup pe Ethereum (celălalt Bitcoin, dar pentru “mai săraci”) a făcut 11 dolari, a închis totul și-a lăsat scris pe site: “penis”. N-a fost mare tun, dar a fost o ieșire glorioasă din scenă. Compania promitea să urmărească furnizarea de legume prin tehnologia blockchain (aceeași pe care sunt fundamentate criptomonedele). Nu părea țeapă, părea un act de-o înaltă moralitate și încărcat de nobilitate, până și-au pus pe site fix cu ce s-au ales.

Până acum, în aproape cinci ani în care am tot auzit de Bitcoin, n-am înțeles decât că poți da mega țepe și că tot ce trebuie ca să faci bani e să iei ieftin și să vinzi scump. Adică fix bișniță, dar unii preferă să-i spună trading. Am văzut însă altă cale de-a face bani: schema piramidală. Am descoperit-o într-un fast food de la Gara de Nord, unde un fotograf încerca să mă combine la o schemă de-asta: la fiecare om adus, primeam 10% din venitul lui.

S-a scris și despre asta, încă funcționează și până de curând Facebook era plin de reclame cu un băiat care zicea că înainte nici n-avea după ce bea apă, iar acum nu știe decât gust de Dom Perignon. Mi se pare mult mai profitabilă calea asta decât bișnița, dar nu știu atât de multe cât să-mi dau cu părerea. Știu însă de ce oamenii sunt înnebuniți după Bitcoin, cei care nu caută doar să dea o țeapă și chiar cred în criptomonede.

La revoluție ai șansa o singură dată, iar asta e revoluția unei generații

Dacă nu ți s-a întâmplat deja, când vine vorba de Bitcoin cei mai mulți speră că blockchain va fi adevărata valoare adăugată. Altfel, Bitcoin e doar o interfață. Un rezumat a ceva mult mai mare, iar acel ceva e tehnologia din spate. Practic, cu blockchain, Dumnezeu a coborât pe Pământ și a început să pârjolească toate păcatele și nedreptățile de până acum.

Ideea, ultraoptimistă, e că blockchain va permite o descentralizare a puterii economice și, de ce nu, politice, democratice și de consum. Practic, totul poate fi securizat perfect, departe de ochii curioși ai statului (și corporațiilor), iar oamenii își pot face economii proprii, departe de lipitorile fără limită reprezentate de sistemul bancar. E un miez de revoluție aici, n-o poti neglija, doar că revoluțiile acestea nu vin, așa, în văzul tuturor.

Blockchain încă n-are o aplicație pentru utilizatorul final, pentru masele care înclină balanțele. Dar se anunță a fi uriașă transformarea, după cum o arată și acest articol foarte frumos făcut. Așa, în așteptarea acestei explozii, Bitcoin și celelalte monede virtuale au devenit niște mărgele pe care omul alb le vinde nativului.

Pardon, le dă la schimb. N-ai ce face cu banii, dacă nu-i transformi în bunuri. Pablo Escobar, de exemplu, a pierdut milioane de dolari în pământ și când i-a fost mai frig a pus câteva cărămizi de dolari pe foc. Nu prea ai ce să faci cu banii, fizici sau virtuali, dacă în schimbul lor nu primești ceva. Dar m-am îndepărtat de ideea revoluției.

Da, suntem în fața ei. Suntem încă la început, dar e o revoluție. Blockchain, cu Bitcoin sau nu, va reprezenta pentru societate ce-a fost cândva SMS-ul sau pirateria de muzică. Nu-i chiar cât intenetul, atât cât mă pricep, dar poate face câteva lucruri mai bune, cum ar fi un sistem de vot care nu poate fi fraudat.

Din revoluția asta, cei mai vizionari vor și ei o bucată.

Așa cum Jeff Bezos, cel mai bogat om al planetei, a simțit revoluție în internet la finalul anilor ‘90, așa unii simt acum. Pe ei îi cred când îmi spun că ăsta e viitorul, că ei nu vor să dea un tun și să se retragă pe plaja Tenerife via Bali.

Revoluția asta e sinceră, dar e diluată cu Bitcoin, fluctuații, portofele electronice și minerit, fix cum era piață americană diluata în bula .com cu mii de domenii inutile, ajunse în gaura neagră a internetului.

Problema cu revoluțiile ei că n-aduc bani (tuturor)

Mă pricep cât de cât la tehnologie și aproape deloc la mașini. Pot să fac diferența între electrică, diesel și benzină, între cutie automată și manuală și pot să conduc. Atât. N-aș accepta sfaturi de la mine despre mecanică, așa cum n-aș vrea să mă sfătuiască cineva despre telefoane. Problema cu Bitcoin, care e cauzată de oameni, e că toată lumea vrea să-ți dea un sfat sau să facă un ban (cinstit, cum altfel).

Deunăzi, luam o cafea. Cafeneaua, dintr-un lanț mare, dar ieftin, are un singur angajat căruia patronul i-a pus un TV ca să nu se plictisească. El a pus TV-ul pe-un canal de YouTube care explica diverse despre Bitcoin și portofele electronice. Înaintea mea, angajatul a vorbit c-o fată despre fluctuații, prețul care stagnează și că ăsta e viitorul. Ar băga și el, dar n-are.

Deloc în intenția mea să desconsider angajații, de orice fel și oriunde lucrează, dar știi că ceva a ajuns la saturație când aproape oricine te poate opri pe stradă să-ți vândă niște bogăție. Dar, fiind un domeniu atât de nou, experții încă sunt în facere, de unde și avântul multora de-a investi.

[related]

Aici vine a doua chestiune: să faci teorie e ușor, dar dacă pierzi bani de fiecare dată când decizi ceva, atunci e o problemă. Una e să joci în lumea monedelor virtuale, și să vezi clipuri pe YouTube, când tu n-ai nici 0,0001 Bitcoin, și alta e să faci credit ca să joci la ruleta asta digitală.

Într-o oarecare zi de vară, acum vreo doi ani, frizerul meu mi-a dat 10 lei să-i joc la păcănele. Nu știam cum se face asta, ce să urmăresc și când pierd sau când câștig. O bere și un sfert de oră mai târziu, am pierdut banii. N-am avut nicio remușcare. Nici el. Erau oricum ai mei, dați ca bacșiș până atunci în cam trei ședințe de tuns. Eu nu mi-am dat seama că-s ai mei și i-am jucat la noroc. Așa, păstrând proporțiile, e și cu Bitcoinul. Riști, bagi, aștepți, cumperi, vinzi, cine știe.

Oricum, de la femeie de serviciu și barista până la șef de bancă și stat, parcă ești prostu’ din curtea școlii dacă n-ai opinie despre ce să faci în lumea Bitcoin.

O manea semi-superbă despre Bitcoin (bine, despre statut, nu Bitcoin)

Da, e o manea, dar am găsit în ea aceste cuvinte extraordinare: “Doar regii poartă coroana așa cum o port și eu / Că în joc este valoarea, faima și numele meu”. Maneliștii cântă cu lejeritate despre bogăție, pentru că în cultura lor acum ai banu’, mai încolo, nu. Acum e acum și mâine e un timp în care eul de mâine ia decizii. Dar numele, faima, asta sunt magice, asta îți dau un high cum n-o fac drogurile. Ei, de la statutul lor de trubaduri moderni, cântă despre stări înălțătoare pe care, cel mai probabil, le-au atins câțiva, ei nicidecum.

Ascultă puțin versurile melodiei de mai sus și gândește-te că ai ratat revoluția asta. Ratează-te confortabil și nu-ți mai face planuri cu bani care nu sunt ai tăi. Puteau fi, dar nu-s. Încă mai e timp de ceva speculă, așa cum alba-neagra n-a dispărut de tot din România, și cam asta. Mereu e loc de fraierit cineva, dar revoluția asta s-a pus în mișcare și rămân în urma căruței oameni care s-au prins prea târziu.

Sigur, undeva pe fundal se aud voci care spun “dar descentralizare, dar caracter disruptiv, dar răsturnăm Pământul”. Da, toate acestea sunt valabile și cu siguranță realiste, nu realizabile. Într-o lume perfectă, când cineva ar fi mai bun, ceilalți s-ar retrage și și-ar asuma înfrângerea. Dar nu-i o lume perfectă, roz și plină de unicorni.

E o lume în care oameni care învârt miliarde, prin bănci, contracte și decizii la nivel de stat, nu vor sta să asiste la revoluție, să fie îngropați de ea în istorie.

Cinic, dar este o lume în care giganții se mișcă greu, însă când se pun în mișcare nu se mai opresc. Deutsche Bank a zis că e nasol cu monedele virtuale. JP Morgan a zis-o, de asemenea, apoi a făcut niște bani pe seama speculei. O vor mai spune și alții, până fracturează sistemul. Că revin la ce ziceam cu banii: n-au niciun folos și nicio valoare, dacă nu obții ceva de ei și nu ți-i garantează cineva.

Teoria e că o criptomonedă se auto-susține prin propria ei natură. Se prea poate, de-aia prețul e raportat la dolar și aur, de amorul comparației.

Se poate să greșesc, știu prea puține despre monedele virtuale, doar menționez niște lucruri care se întâmplă.

Altfel, să zicem că admit că valoarea e dată de ea însăși. Atunci, e fundamentată pe încrederea pe care o au oamenii în ea. Ca să ai încredere, trebuie să speri la un câștig mai mare (ca să nu vinzi) sau să știi bine sistemul să știi cât duce. Când știi, se numește educație. Educație e ceea ce lipsește populației căreia îi e teamă de cancerul din telefoane, de Big Brother, de extratereștri, fantome și atacuri cu unde psihotronice. Divaghez, dar educație tot trebuie.

[readmore]

Între toate discuțiile despre Bitcoin, monede virtuale, inovație, blockchain și viitor, m-am resemnat cu o chestie: peste 20 de ani vom privi înapoi și câțiva oameni vor fi schimbat lumea cu ceea ce acum abia e folosit. Peste aceiași 20 de ani vom privi înapoi și Caritas sau FNI (și Ponzi, pentru italieni sau americani) vor fi cunoscute de noua generație drept “Bitcoin”.

Bula asta, că e o bulă, se va sparge. Vor rămâne prinții și cerșetorii. Dacă te învârți la timp, faci de-o shaorma, o cola și un bilet de vacanță. Încă mai sunt fraieri care să bage bani și încă mai sunt bani de făcuți. De-aia e cu atât mai valoroasă știrea de la început. În această idee optimistă, închei cu un fragment de folclor: degeaba stai cu spatele la perete, dacă dormi cu gura deschisă.