Studiul despre Lună care ne arată o caracteristică extraordinară a satelitului

Un studiu recent arată că Luna nu a fost mereu așa cum o știm astăzi. Satelitul natural al Pământului ar fi avut atmosferă, datorită vulcanilor activi.

Luna Pământului nu prea are atmosferă. Chiar și așa, în urmă cu aproximativ patru miliarde de ani, ar fi putut să aibă una, atunci când erupțiile vulcanice aruncau nori uriașe de gaze asupra suprafeței lunare. Satelitul de azi este acoperit de vulcani inactivi sau câmpii formate din lava întărită.

Mai mult, atmosfera este atât de subțire, încât nu este, tehnic, chiar o atmosferă. Este denumită „exosferă”, cu molecule care sunt ținute doar de gravitație într-o oarecare suspensie, dar sunt prea rarefiate ca să se comporte ca un gaz.

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Centrul de zbor Marshall Space Flight din NASA și Institutul Lunar și Planetar (LPI) din Houston arată că vulcanii vechi ai Lunii au produs o atmosferă temporară care a persistat circa 70 de milioane de ani înainte să dispară. Probele de sticlă vulcanică colectate de astronauții Apollo în anii ’70 au arătat că magma de sub suprafața lunară a transportat componente ale gazului cu miliarde de ani în urmă. Au fost gaze ca monoxid de carbon și molecule componente apei sau sulfului.

În studiu, cercetătorii au calculat cât de mult a crescut nivelul gazelor de la lava vulcanilor lunari. Ei au stabilit că în jurul Lunii s-au acumulat suficiente gaze pentru a forma o atmosferă. Oficialii LPI au declarat că rezultatele pot avea implicații mari pentru explorarea ulterioară a satelitului, deoarece cuantifică o sursă de volatilități care ar fi putut fi prinsă din atmosferă în regiuni reci, umbrite permanent lângă polii lunari și, prin urmare, ar exista o sursă de gheață potrivită pentru un program de explorare lunară.