Cea mai mare inovație din iPhone 8 va fi prețul absurd

iPhone 8 va costa 1.200 de dolari. S-a învârtit zvonul acesta prin zeci de știri și pe 12 septembrie ar putea foarte bine să fie adevărat.

[related]

Telefonul modern așa cum îl știi aniversează anul acesta 10 ani. Nici nu mai știu ce era la modă în 2007, dar știu că terminam liceul și aveam un BenQ Siemens ca telefon pe care nu puteam avea jocuri, iar camera foto era cel mult mediocră. Nokia era ceea ce-mi trebuia, credeam atunci, dar doi ani mai târziu am descoperit smartphone-ul și alți trei ani mai târziu am început să scriu despre ce-i nou și ce mai fac producătorii. Acum, unul dintre ei vrea să dea lumea nițel peste cap.

iPhone 8 va costa 1.200 de dolari. Îți trebuie? Poate că nu. Nu-i de tine, te mulțumești cu orice smartphone care-ți dă Facebook, internet și mesaje. Îl vrei? Nici asta nu știi, acum nu-l vrei, că e scump și asta e tot ce contează. Poate o să-l vrei, când o să vezi că vedeta favorită îl are. Ea și-l permite și vrei să fii puțin ca ea. Nu știu precis, speculez. Totuși, e ceva frumos la un telefon atât de scump.

Până acum prețurile pentru iPhone 8 ar fi așa: 1.000 de dolari pentru unul de 64GB (de control: Galaxy Note 8 e aproape acolo), 1.100 de dolari pentru unul de 256GB și ADEVĂRATUL iPhone: 1.200 de dolari pentru 512GB. Spațiul de stocare e imens. Prețul e imens. Atunci ce poate fi în mintea unei companii care scapă printre degete zvonuri de tipul acesta?

Prețul imens al iPhone 8 e o strategie excelentă de marketing

Nimic nu-i prea scump în lumea asta. Ți-o poate spune un tip anonim în care te poți încrede sau nu. Și-a vândut afacerea pentru 15 milioane de dolari și viața nu i s-a schimbat dramatic, doar a devenit mai bună. Acolo unde unii întind margarină pe pâine, alții întind caviar.

E relativă bogăția, dar într-o lume în care ea ar fi în mâinile a 1% din populația planetei, trebuie să simtă și cei 99% că e rost și de ei în cercul bogaților. Acum e un telefon, mâine poate fi o mașină. Marca face diferența și Apple își poate permite să vândă cuvinte și un vis (oricât de cretin ți s-ar părea) oricum e cineva dispus să cumpere.

Așa, cu un preț mai mare, telefonul nu mai este comoditate, ci este necesitate. E ca atunci când ai tăi au venit acasă cu o canapea nouă sau un televizor nou și n-au dat țipla jos până când nu devenise absurd s-o mai țină. Pentru ei a fost o investiție majoră și așa va fi și acest telefon pentru mulți. Există deja presiunea că așa trebuie să fie. Astfel, e un preț artificial, ca să fie o oarecare distanță între un iPhone și oricare dispozitiv de la concurență.

În definitiv, orice bun comercializat are o valoare reală și una percepută. Tocmai de aceea avem căști Beats proaste la prețuri de câteva sute de dolari. În 2014, am explicat și celelalte mecanisme din spatele prețului de la raft. Dacă vei percepe un iPhone 8 de 1.200 de dolari drept unul mai bun decât este (lucru pe care oricum n-ai cum să-l judeci obiectiv), atunci suma este aproape irelevantă. Și mai e o realitate: costurile au crescut. Mâna de lucru e mai scumpă, cercetarea la fel, ecranele sunt mai bune și camerele foto trebuie să fie tot mai tari în fiecare an.

Un iPhone 8 scump mătură pe jos cu tot ce-i chinezesc pe lume

De vreo cinci ani cel puțin, de când scriu despre tehnologii noi, cumpărătorii caută „telefoane ieftine și bune”. Văd asta cu fiecare Black Friday, cu fiecare articol pe site, cu fiecare întrebare primită pe Facebook, cu fiecare curiozitate din partea vreunui prieten sau vreunei rude. Acesta e Sfântul Graal: ieftin, dar să bubuie. Deși doar pe Facebook va fi folosit și la ceva căutat pe internet.

E extrem de dificil să-i explici chiar și acum unei persoane de ce vrei un telefon scump, că pus margine la margine cu altul e aproape la fel de util. Design? E moft. Cameră foto? Da, sigur, dar tot acolo ajung pozele. Baterie? Mna, fix moft, toate țin puțin. Ecran? Dar ce, toate au ecran. Sunt nuanțe date de valoarea percepută. Totuși, când vine un producător mare și fixează un preț (a se citi și standard), atunci îți transmite mesajul că acolo e calitatea. Mai jos e ceva aproape calitate.

Apple trage o linie între ea și restul plutonului, mai ales că acum Huawei i-a luat fața când vine vorba de topuri. Mai rămâne doar să facă bani cu telefoane mai scumpe, în timp ce alți producători încă încearcă să câștige cotă de piață pe diverse niveluri de preț. Și e bătaie mult mai mare pe dispozitive ieftine (din fericire, unele sunt și bune, că nu tuturor ne trebuie iPhone 8).

iPhone 8 e arma Apple întoarsă împotriva operatorilor

Operatorii sunt ca niște gatekeepers, vrei să treci de ei, plătești. În 2007, compromisul a fost exclusivitatea cu AT&T. Acum, iPhone e brand global și e o inconștiență să nu observi asta. Compania deja a început cu un sistem de leasing pentru telefoane: folosești un an, dai înapoi, primești altul, contra unei sume plătite lunar. Ceea ce migrează și în zona, dar doar puțin, a shared economy, acolo unde sunt Uber și Airbnb, dar și altele.

Uber n-are mașini, dar are ditamai serviciul de transport. Airbnb n-are hoteluri, dar are ditamai serviciul de cazare. Astfel, Apple poate să încerce să forțeze mâna pentru câștiguri mai mari sau, pur și simplu, să fie o enclavă în piața telecom. Contractul înrobitor la operator este o aberație și, dacă dispare, atunci ai putea mulțumi unui iPhone prea scump.

[related]

Sau toate teoriile de mai sus sunt greșite și, pur și simplu, sunt bani în piață. Tinerii sunt mai puțin încântați de rate la casă, la mașină, de familie cu copii de care să aibă grijă, iar un telefon, o pereche cool de adidași și haine bune sunt ce le trebuie. Toate acestea costă bani și n-a zis nimeni că oamenii n-au bani. Contează cum îi iei.

Ca scurt exercițiu de imaginație: dacă ți-aș zice că viitorul costă 1.200 de dolari, probabil că n-ar mai părea la fel de scump.