Dacia unică de 150 CP cu dotări premium și lux: Bolidul românesc de pe vremea lui Ceaușescu care a fost să nu mai fie

În anii ’80, industria auto din România a încercat să se alinieze standardelor occidentale prin producția unui model de Dacia ce nu avea să ajungă niciodată pe piața largă. Dacia 1310 TS, un automobil de 150 de cai putere, a fost concepută ca o mașină de lux, destinată exclusiv exportului, și a reprezentat un simbol al aspirațiilor industriale sub regimul lui Nicolae Ceaușescu.

O Dacie de excepție

Mașina a fost construită în anul 1981 la fabrica din Mioveni și a ieșit într-un număr limitat. Cu dotări premium care includeau interior de vinilin maro, radio cu două difuzoare, sistem de răcire cu electro-ventilator, scaune cu tetiere și bord cu inserții de lemn, Dacia 1310 TS era o raritate pe piața auto din sud-estul Europei. O particularitate era frâna asistată, considerată o raritate în acele vremuri, precum și un portbagaj echipat cu priză pentru mini frigider.

Dacia 1310 TS – Prezentare de gală

Primul model a fost prezentat în cadrul Târgului Internațional București din 1980, un eveniment cu participare internațională. Deși a fost primit cu interes, modelul 1310 TS nu a fost destinat pieței interne, fiind rezervat pentru export. Unul dintre primele exemplare a ajuns în garajul lui Nicolae Ceaușescu, echipat cu un motor modificat de Renault 12 Gordini.

Impactul și moștenirea

Deși Dacia 1310 TS ar fi putut să redefinească imaginea autohtonă a Dacia, realitățile economice și politice ale vremii nu au permis acest lucru. Modelul a fost antemergătorul lui Dacia 1310 TD, primul autoturism românesc cu motor diesel, care a fost lansat în 1983.

Dacia a continuat să inoveze în perioada respectivă, cu modele precum Dacia 2000, destinată nomenclaturii comuniste, și Dacia Brasovia, o încercare de coupe sportiv. Aceste modele au fost asamblate în ediții limitate și au servit mai mult ca reprezentări ale potențialului industrial decât ca produse de masă accesibile publicului larg.

Dacia 1310 TS rămâne în istoria auto românească ca un exemplu de ce ar fi putut fi, dar care, din diverse motive, nu a fost să fie. Povestea acestui model este un amestec de inovație tehnică și limitări impuse de contextul politic și economic. Astăzi, exemplarele rămase sunt considerate adevărate relicve ale unei ere de tranziție pentru industria auto românească.