Dacia din comunism: de ce a fost atât de specială și cum se fabrica

Dacia din comunism: de ce a fost atât de specială și cum se fabrica
13:10 15.04.2019

Dacia 1310 a fost mai mult decât o mașină, a fost un stil de viață. Bun sau rău, depinde de fiecare, dar mașina a fost primită cu entuziasm atunci când a ieșit pentru prima dată pe porțile fabricii.

Viețile multor români s-a concentrat în jurul Daciei lor pe vremea comunismului și în anii ‘90. Dacia 1310 era dorită de mulți înainte de Revoluție, dar era cam singura pe care ți-o puteai lua. Și, chiar și așa, trebuie să pui ceva bani deoparte.

Dacă erai un simplu muncitor cu salariu mic, puteai să o iei la mâna a doua de la vreun medic sau vreun avocat care o vindea. De ce a fost acest model atât de popular? Poate și datorită longevității sale. Dacia 1310 s-a fabricat din 1979 până în 2004, o perioadă în care modelul a cunoscut doar mici modificări de design. Abia prin anii ‘90 arăta complet schimbată.

Din punctul meu de vedere, dacă vrei să știi cum era văzută Dacia 1310 înainte de Revoluție, trebuie să arunci o privire pe presa din acea vreme. Dincolo de propaganda comunistă, existau și critici constructive și descrieri sugestive despre mașina românilor.

Una dintre cele mai populare reviste auto din anii comunismului a fost Autoturism. La un an după ce Dacia 1310 abia ieșise de pe porțile uzinei de la Pitești, jurnaliștii Vasile Dochia, Iustin Moraru și Alexandru Solomescu au testat noul model, iar articolul dedicat mașinii a apărut în 1981.

Cum se făcea tratamentul anticoroziv pentru Dacia 1310

dacia 1310

Jurnaliștii au aflat tot ce se putea despre mașina care avea să sădească în mințile românilor atâtea amintiri. De la banda de montaj și asamblarea motorului, până la testarea pe drumuri montane, Dacia 1310 a fost în anii ‘80 cam ce este astăzi Dacia Duster, dar la nivel național și din punctul de vedere al popularității.

Înainte de a intra în regimul de tratare anticorozivă, silueta caroseriei «despuiate» trece pe sub ochii ageri ai câtorva tineri, deprinși cu linia autoturismului, care, cu ajutorul polizoarelor portabile și al hârtiei abrazive, înlătură unele asperități rămase de la punctele de sudură electrică sau acele pete de pe tablă, neînlăturate până aici. După ce a trecut și de acest examen, caroseria este «îndrumată», pe bandă, spre cuptoare și baia cu soluție anticorozivă. Fiecare caroserie este scufundată, tot automat, într-un bazin care conține soluție anticorozivă și «păstrată» acolo peste două minute, timp suficient pentru ca soluția să pătrundă în toate ascunzișurile caroseriei. Este cea mai completă și, totodată, cea mai eficientă tratare anticorozivă pe care caroseria o primește încă din fabrică.

Cum se testau în anii ’80 motoarele de pe Dacia

Jurnaliștii au avut acces și la departamentul de testare a motoarelor utilizate la acea vreme pe Dacia. Era motorul criticat și iubit deopotrivă de români care nu pornea la prima cheie decât în fabrică.

Marea majoritate a motoarelor pornesc încă de la prima învârtitură dată de un demaror existent la fiecare banc de probe. Altele au nevoie de mai multe învârtituri din partea demarorului sau de unele mici intervenții. Calitatea muncii motoriștilor trece, deci, prin proba focului, a primului foc din camerele de ardere.

Aceste motoare erau testate până la înroșire de către ingineri și mecanici, dar aspectul lăudat la acea vreme era consumul redus de carburant datorat carburatorului IRMA (carburator economic).

Numeroasele cercetări și testări întreprinse de institutul nostru pentru a realiza o variantă cât mai economică și, în același timp, tot mai modernă a autoturismului Dacia, s-au concretizat în reproiectarea unor ansamble și subansamble, în construirea, în ultimul timp, a noului model Dacia 1310, un autoturism care credem ca răspunde scopului cercetărilor noastre și satisface, într-o mai mare măsură, exigențele sporite ale automobiliștilor, declara la acea vreme inginerul Marin Mitrache, fostul director al Centrului de Cercetare Științifică și Inginerie Tehnologică pentru Autoturisme (CCSITA) din Pitești.

Dacia 1310, mașina prietenoasă cu portofelul subțire al românului din comunism

dacia 1310

Jurnaliștii revistei Autoturism au parcurs peste 1.000 de kilometri cu Dacia 1310 în cele cinci zile cât a durat cercetarea jurnalistică. În prima zi de traseu, au parcurs ruta București – Brașov, cu retur, pentru a testa calitățile dinamice ale noului model, comportarea în condiții de solicitare maximă a motorului și consumul de carburant.

Automobilistul care conduce fără veleități sportive, adică normal, în limitele legale de viteză, economisește cu Dacia 1310, aproape doi litri de benzină la fiecare sută de kilometri parcurși.

Desigur că rezultatele obținute de noi pe parcursul testului nu sunt întotdeauna identice cu cele comunicate de producător prin pliantul de prezentare a autoturismului Dacia 1310. Trebuie să precizăm, însă, că testul a fost efectuat pe o mașină fabricată în acest an (1980, n.r.), care înainte de a ne fi fost încredințată nouă efectuase 20.308 de kilometri în regim sever de încercări.

Consumul urban de carburant nu prea mai era așa de prietenos, nici cu portofelul, nici cu mediul (dar pe atunci oricum nu se gândea nimeni la așa ceva). Avea un consum mediu de 8,7 litri/100 km.

În ceea ce privește comportarea motorului la temperaturi scăzute, jurnaliștii au menționat că au efectuat testul la sfârșit de septembrie, început de octombrie, iar în zona montană, cea mai scăzută temperatură pe care au prins-o a fost de 5 grade. Prin urmare, era normal ca mașina să se fi comportat acceptabil.

Confort și ținută de drum

În ceea ce privește confortul interior, Dacia 1310 nici nu s-ar putea compara cu confortul pe care îl au modele de astăzi, dar în anii ’80, era o reală îmbunătățire față de versiunile anterioare. Ceea ce criticau jurnaliștii era imposibilitatea reglării pe înălțime a scaunului șoferului. Asta ar fi fost o problemă pentru persoanele mai scunde.

Dacia 1310 este un autoturism care iartă multe greșeli ale șoferilor neexperimentați: accelerări în curbe, pe traseu greșit ales și cu înveliș neaderent, abordarea virajelor pe o curbă cu raza prea mică, deplasarea autovehiculului cu viteză mare, pe înveliș cu piatră cubică lustruită (era epoca în care încă mai exista piatră cubică pe anumite șosele, n.r.), etc. Evident, tracțiunea față și plasarea motorului în consolă conferă mașinii o ținută de drum subviratoare, dar tendința de ieșire către raza maximă a virajului nu se manifestă pregnant decât la viteze de deplasare foarte mari și pe viraje foarte strânse. Astfel, tendința subviratoare a Daciei 1310 poate fi o problemă a sportivilor sau a celor foarte imprudenți, mașina fiind excelentă în conducerea auto. Semnalăm calitatea amortizoarelor, concepute cu caracteristică remarcabilă de a îmbina forța și viteza de reacție în interesul confortului și al bunei ținute de drum.