REVIEW Tár – pelicula cu Cate Blanchett pe care-o urmărești pentru actriță, nu pentru scenariu

Tár – iată un film care, din nou, ar putea să nu pară destinat publicului larg și am să explic imediat de ce.

Înainte de asta, trebuie menționat că Tár a fost nominalizat la premiile Oscar de anul acesta la următoarele categorii: cel mai bun film (unde se luptă cu „All Quiet on the Western Front“, „Avatar: The Way of Water”, „The Banshees of Inisherin”, „Elvis”, „Everything Everywhere All at Once”, „The Fabelmans”, „Top Gun: Maverick”, „Triangle of Sadness”, dar și cu „Women Talking”), cea mai bună actriță în rol principal (Cate Blachett), cel mai bun regizor (Todd Field), cel mai bun scenariu original, cea mai bună imagine, dar și cel mai bun montaj.

În concluzie, are șanse reale să plece acasă cu cel puțin o statuetă la această gală, însă rămâne de văzut dacă va fi, sau nu așa. În orice caz, simpla multiplă nominalizare reprezintă un succes în sine, având în vedere nișa acestui film.

De ce te-ai uita la Tár

Există câteva motive pentru care ai vrea să te uiți la Tár. În primul rând, dacă ești pasionat de muzica clasică și-ți plac poveștile elististo-glamuroase ale oamenilor care activează în această „industrie”, filmul este pentru tine.

În al doilea rând, pentru a te pune la curent cu tot ceea ce înseamnă filmele care concurează anul acesta la Oscaruri.

Nu în ultimul rând, Tár devine sinomim cu Cate Blachett, actrița care nu are cum să nu-ți placă decât dacă, din întâmplare, seamănă fizic cu cineva neplăcut din viața ta și alegi, în consecință, să fii părtinitor amintirilor tale traumatizante și pe pedepsești pe Cate pentru asta.

Tár spune povestea unei dirijoare celebre care se lasă dusă de „curentul” faimei și începe să abuzeze de numele său. Sub nicio formă nu te poți hotărî dacă Lydia Tár (Blanchett) este un personaj pozitiv sau negativ, iar asta cred că face, până la urmă, parte din farmecul filmului în sine. 

Pentru vizionarea acestei producții ar trebui să te înarmezi cu un pic de răbdare, de vreme ce aici vei întâlni din plin scene suficient de molcome care, la modul cel mai sincer, îți pot da, pe alocuri, bătăi de cap.

Într-un final, îți vei mulțumi, totuși, că nu ai renunțat la el la jumătate.