Orașele din România unde casele de toleranță luau fața Occidentului. Unde se aprindea felinarul roșu în perioada interbelică VIDEO

În perioada interbelică, autoritățile din România obișnuiau să permită casele de toleranță, ulterior, acceptând-o „pe sub mână”. Multe dintre bordelurile acelor timpuri au făcut obiectul multor povești savuroase care sunt ținute minte de localnici chiar și în ziua de astăzi.

Iată unde puteai să „te distrezi”, în perioada intelibelică, dacă aveai banii necesari pentru asta.

Vezi și: „La noi, la Brăila, la tanti Elvira, ușor se câștigă lira”: povestea celei mai cunoscute matroane de bordel din zona de sud-est a României

Bucureștiul Zarazei și a Miței Biciclista

În Bucureștiul interbelic, cele mai cunoscute case de toleranță erau situate la Crucea de Piatră de pe Calea Dudești. Se pare că nu trebuia să fii musai plin de bani pentru a beneficia de serviciile lucrătoarelor sexuale de aici, de vreme ce își practicau meseria pe bani puțini.

Soldații erau printre cei mai frecvenți clienți ai tinerelor din clădirile semnalizate cu felinare roșii, iar prostituatele ajungeau, într-o singură zi, să întrețină relații sexuale cu zeci de bărbați.

Evident, în Capitală, existau inclusiv bordeluri de lux, pentru acei domni cu posibilități materiale extinse.

Aici puteau fi găsite prostituate educate în internate, care impresionau prin frumusețea lor. Una dintre celebrele figuri feminine din Bucureștii anilor ’30 a fost Maria Mihăescu, cunoscută sub numele de Mița Biciclista, datorită faptului că se deplasa pe bicicletă prin oraș.

Alta era Zaraza, care a devenit subiectul unor legende urbane, popularizate de romanțele compozitorului Cristian Vasile și povestirile unor scriitori celebri.

Vezi și: Povestea frumoasei Zaraza, cea mai dorită femeie de moravuri ușoare. Cine a ucis-o pe faimoasa cu ochii verzi care înnebunea bărbații

Portul din Constanța, centrul activităților de acest fel

Nici Constanța nu făcea notă discordantă, existând sute de prostituate în jurul portului. Un ziar local din Constanța, intitulat Marea Noastră, relata în anul 1923 că începând din anul 1919, mai bine de 600 de prostituate și artiste de cabaret s-au înregistrat la Serviciul Moravurilor, din oraș.

Pe lângă acestea, alte zeci de tinere activau ca prostituate „fără forme legale”, iar zona portuară era cea mai frecventată. Evident, la pachet veneau și problemele, în acea perioadă fiind înregistrate mai bine de 200 de cazuri de sifilis, în urma relațiilor sexuale cu prostituate.

Odată cu trecerea timpului, regulile privind prostituția în Constanța au devenit mai stricte, unele interzicând tinerelor care se vindeau să-și facă publicitate pe străzi.

Vezi și: Cel mai vechi oraș din România este și cel mai turistic, dar nu mulți cunosc istoria lui

Situația din Timișoara, în perioada interbelică

În actuala Piață Sfântul Gheorghe, din centrul istoric al Timișoarei, în perioada interbelică, cabaretul Alhambra și-a desfășurat activitatea, oferind atât restaurant, cât și servicii hoteliere, devenind cunoscut pentru dansatoarele sale remarcabile. Marturiile vremii indicau că în acest cabaret puteau fi întâlnite prostituatele cele mai rafinate.

Clienții obișnuiau să rezerve camerele amenajate la etaj, iar după petrecerea timpului în compania tinerelor, plăteau consumația și serviciile la bar. Mai mult, în apropiere, pe o străduță din Piața Unirii, localul Venus oferea, la rândul său, serviciile unor prostituate.

Vezi și: Femeia fatală, de moravuri ușoare, care a sucit mințile a trei regi și a înnebunit protipendada din Bucureștiul de altădată, coana Mița Biciclista

Cluj-Napoca, la Cetățuie

În Cluj-Napoca, în perioada interbelică, Cetățuia era unul dintre locurile frecventate de prostituate. Acest loc, acum vizitat de turiști pentru priveliștea pe care o oferă asupra orașului, găzduia bordeluri accesibile aproape oricui.

Conform relatărilor istoricului Vladimir Bogosavlievici, elevii de la Bariţiu erau ademeniți de fetele de pe Cetățuie, iar prețul pentru întâlnirea cu ele era similar cu un bilet la film, ceea ce, evident, era destul de puțin.

Cele mai costisitoare bordeluri din Cluj se aflau pe Strada Inocențiu Micu Klein, unde fetele percepeau prețuri considerabile pentru acea vreme, neaccesibile majorității, ci numai elitei.

Documente de arhivă din anii ’20 indicau existența a mai bine de 80 de bordeluri și aproximativ 200 de prostituate de diferite etnii în oraș, cele mai multe fiind de origine maghiară și română.

Vezi și: Clădirile istorice din România care au fost scoase la vânzare

În cele ce urmează, te invităm să urmărești trailerul filmului Crucea de Piatră, regizat de Andrei Blaier în anul 1994, referitor la bordelurile interbelice pe care comuniștii le-au închis oficial în anul 1947, de ziua lui Stalin.