Diva de București care a fugit de comuniști ca să ajungă vedetă la Hollywood: Nadia Gray, nebunia în amor a scriitorului Ionel Teodoreanu

Numele de Nadia Gray poate nu îți spune mare lucru; nu la o primă vedere, cel puțin. Cu toate astea, românca s-a remarcat pe alte tărâmuri, lipsite de comunism și constrângerile aferente unui regim politic mult prea greu de suportat pentru un artist.

De altfel, se poate spune că nu numai comunismul a ținut s-o blameze, ci și alte regimuri ale timpurilor de tristă amintire, originile sale evreiești fiind motiv de nemulțumire inclusiv pentru Ion Antonescu.

Nadia Gray, de la începuturi

Nadia Gray (Nadia Kujnir, la naștere) a văzut lumina zilei în data de 23 noiembrie 1923, într-o familie mixtă de ruși evrei și români: tatăl, mutat de ceva vreme în România, iar mama ei din Cetatea Albă, Basarabia.

Ca orice copil care aparține unei familii înstărite, Nadia a avut o copilărie normală, lipsită de griji financiare, părinții ei făcând tot posibilul pentru a-i ușura tranziția prin viață.

O întâmplare povestește că, la un moment dat, micuța fată, cea care, peste ani, avea să devină Nadia Gray, avea, în copilărie, o pasiune pentru Regele Carol al II-a. Așadar, într-o bună zi, având ocazia de a fi martora trecerii Regelui pe strada sa, copila aruncă peste mașină cu flori, în speranța că îl va impresiona pe acesta.

Deloc așteptat, un eveniment care ar fi trebuit să se încheie frumos s-a lăsat cu mici probleme pentru familia Nadiei. Paranoic din fire, se pare că Regele Carol al II-lea nu a înțeles gestul de afecțiune al fetei și l-ar fi confundat cu o tentativă de terorism, așadar familia Kujnir a fost pusă în postura de a da câteva explicații cu privire la intenția reală a fetei.

Ionel Teodoreanu, îndrăgostit lulea de Nadia

În 1938, Nadia avea 15 ani, dar deja atrăgea privirile celor care o vedeau. În acel an, ea debutează ca actriță la Teatrul Majestic, loc în care scriitorul și craiul de lux, Ionel Teodoreanu, se îndrăgostește iremediabil de ea, în urma vizionării unei piese de teatru.

Se pare că, pentru Teodoreanu, nu a contat nici diferența de vârstă (avea, în acel moment, 41 de ani) și nici faptul că era deja însurat cu Ștefana Velisar Teodoreanu. A început să îi trimită tinerei actrițe flori, laolaltă cu o campanie de curtare ca la carte, asezonată cu bilețele de dragoste și mici cadouri.

Evident, Ionel Teodoreanu nu lipsea de la nicio piesă de teatru în care juca aceasta, ba chiar mai mult decât atât, începe să se folosească de relațiile sale pentru a favoriza întâlniri private cu tânăra.

Se ajunge până în momentul în care scriitorul o cere în căsătorie pe aceasta, dar ea îl refuză. De supărare, Teodoreanu se refugiază în alcool, devenind client fidel al barurilor din acea perioadă.

Ironia sorții face ca, la 26 de ani, Nadia să se căsătorească cu omul de afaceri N. Herescu, un afacerist evreu cu 30 de ani mai în vârstă ca ea. La scurt timp, femeia își dă seama că mariajul acesta nu este pentru ea, așadar divorțează.

Nadia Gray a fugit și de comuniști, și de adepții lui Hitler, și a ajuns, într-un final star de cinema

De teama amenințării din ce în ce mai evidente a regimurilor totalitare, ajunge, în 1940, la Paris, pentru a-și continua studiile în actorie.

Făcând des naveta de la București, la Paris, ea îl întâlnește, într-una dintre zile, pe prințul Bâzu Cantacuzino, cel care avea să-i devină cel de-al doilea soț, de asemenea, cu 18 ani mai în vârstă ca ea. Se poate spune că această căsătorie ar putea, foarte ușor, să fie transpusă într-un film regizat la Hollywood.

Dincolo de rangul său nobiliar, Cantacuzino era pilot de avion, așadar, într-o bună zi, motoarele avionului de pasageri pe care îl pilota iau foc, urmând o aterizare de urgență, iar toată lumea scapă teafără și nevătămată. Imediat, pilotul se îndreaptă către pasageri, pentru a-i asigura că totul va fi bine, dar o vede pe Nadia și se îndrăgostește pe loc de actriță.

În 1941, Ion Antonescu, simpatizant al lui Adolf Hitler, îi interzice lui Bâzu Cantacuzino să mai participe pe front, din pricina originilor evreiești ale Nadiei, femeia fiind suspectată că ar fi spion englez. Cu toate astea, situația se reglează rapid, întrucât armata nu-și permitea „să facă mofturi”, piloții fiind și-așa foarte puțini.

Până în 1947, Bâzu Cantacuzino ajunge să-și piardă toate moșiilor, din pricina naționalizării comuniste, așadar cei doi soți se hotărăsc să părăsească țara, unde cer și obțin azil politic.

Povestea lor de dragoste se sfârșește la scurt timp.

Kujnir devine Nadia Gray

În 1949, Nadia Kujnir decide să-și schimbe numele în Gray și intră cu dreptul în lumea cinematografiei, jucând ulterior în „Monsignor” (1949), „The Spider and The Fly” (1949), „Night Without Stars” (1951), „Puccini” (1953), „The Captain`s Table” (1959) sau „La Dolce Vita” (1960), ceea ce o pune pe harta celor mai cunoscute și iubite actrițe din Europa.

Se căsătorește pentru a treia oară, în 1964, cu avocatul american Helbert Silverman, iar asta o propulsează pe culmile Americii, unde obține un rol în serialul de televiziune „The Prisoner”, deși rolurile mici nu păreau s-o încânte prea tare.

Imediat după, Nadia Gray renunță la actorie, pentru a se dedica vieții de familie.

Moare în data de 13 iunie 1994, în Manhattan, din pricina unui atac cerebral, iar The New York Times îi celebrează viața printr-un epitaj unic.