Crizele sunt dure, dar omenirea a ieșit mereu mai puternică din ele. Ce urmează pentru noi

De-a lungul istoriei, de fiecare dată când omenirea s-a confruntat cu o criză majoră, fie din punct de vedere medical, fie economic, oamenii au reușit nu doar să supraviețuiască momentului, dar să învețe lecții importante care i-au făcut să fie mai bine pregătiți, mai puternici și mai capabili pentru orice fel de provocări. Așa să fie și de această dată?

Pentru a ne da seama de forța de renaștere a unei societăți, să analizăm puțin principalele crize majore ale istoriei și modalitatea în care așezările urbane au depășit punctul de criză, dar și cum au acționat oamenii implicați, în perioada post-criză.

De la pandemii și cutremure la inundații și incendii, organizațiile urbane au ieșit mai puternice atunci când s-au confruntat cu adversitate. După marele incendiu din Londra care a distrus cea mai mare parte a orașului în anul 1666, au fost emise o serie de reglementări de siguranță la incendiu, deosebit de benefice pentru cetățeni, care au ajuns să trăiască într-un oraș mai sigur pentru ei. Constructorii schimbau lemnul cu cărămida sau piatra, ceea ce a ajutat mult la prevenirea altor dezastre. Pereții au devenit mai groși, străzile s-au lărgit și multe alte aspecte de acest tip care marchează o evoluție în civilizație.

Când holera s-a răspândit rapid în SUA, în anii 1850, New York și alte orașe au creat rețele de canalizare și parcuri publice. Pe măsură ce boala s-a răspândit în Paris, autoritățile de acolo au început, de asemenea, să ia măsuri radicale de sănătate publică. Deși la acea vreme puteau părea neobișnuite, ele sunt astăzi baza măsurilor pe care le considerăm nelipsite dintr-o societate civilizată și, mai ales, sănătoasă.

Zonele urbane se confruntă în prezent cu un alt tip de problemă, pe fondul pandemiei de coronavirus. . Întrucât revenirea în masă la birouri este încă incertă, pandemia a stârnit dezbateri despre viitorul zonelor comerciale. Regiunile cu principalele centre financiare, precum Manhattan, City of London, cartierele Marunouchi, din Tokyo și La Defense, din Paris , suferă consecințele exodului din birouri. Înainte de blocaj, cele mai mari 21 de districte de afaceri din lume găzduiau 4,5 milioane de muncitori și aproximativ 20% din sediul companiei, conform datelor Fortune Global 500 conform EY este Urban Land Institute.

Însă criza sanitară și politicile adoptate de autorități au generat o golire în masă a birourilor. Oamenii și-au mutat activitatea profesională de la distanță, iar la doi ani de la momentul T0 al pandemiei, reumplerea spațiilor de birouri pare să rămână doar un vis frumos. Oricât ar părea de bizar, acest element schimbă radical orașele noastre.

La nivel mondial, birourile neocupate reprezintă 12% din total – înainte de pandemie, procentul acesta era de doar 8%. În Londra, 18% din birouri sunt goale. În New York, procentul este aproape 16%.

În loc să reducă chiriile, proprietarii oferă mai multe „gratificații” decât oricând pentru a-și păstra chiriașii sau pentru a-i atrage pe alții noi. În Manhattan, bonusurile în numerar pentru chiriași – folosite în mod obișnuit pentru echiparea noilor birouri – s-au dublat din 2016. În SUA, numărul mediu de luni de chirie gratuită a crescut la cel mai mare nivel înregistrat din 2013.

Birourile, în special în cartierele de afaceri, pierd rapid teren în fața zonelor imobiliare mai performante, cum ar fi depozitele și clădirile rezidențiale. După ce au format în mod tradițional cea mai mare parte a portofoliilor imobiliare comerciale din SUA, birourile au reprezentat mai puțin de o cincime din tranzacții în 2021.

La nivel global, investitorii au cheltuit mai mult pe proprietăți imobiliare rezidențiale pentru prima dată. Investițiile din birourile externe au scăzut, de asemenea, sub media pre-pandemică în țări precum SUA și Australia în 2021. Pe de altă parte, investițiile străine în depozite s-au dublat cu mult pe aceste piețe.

Schimbarea este aici și nu o putem nega!

Pe lângă schimbările produse de munca de acasă, chiriașii înlocuiesc din ce în ce mai mult clădirile vechi de birouri cu locuri de muncă moderne, mai ecologice, cu sisteme mai bune de filtrare a aerului și facilități de calitate superioară. Cu toate acestea, aceste proprietăți de lux reprezintă 20% sau mai puțin din clădirile din majoritatea orașelor.

Costul plătit va fi unul scump

Poate că zilnic treci pe lângă o clădire de birouri goală, din București sau orice alt oraș al țării, însă te-ai întrebat vreodată care este efectul real al acelui lucru? Dincolo de pierderile înregistrate de proprietarii imobilului respectiv, efectele negative se resimt ca o undă de șoc, la scară largă, în întreaga economie.

Consecințele pentru cartierele comerciale pot fi profunde. Plecarea în masă a profesioniștilor dăunează și cafenelelor, restaurantelor și întreprinderilor mici. Mulți se luptau deja cu întreruperile lanțului de aprovizionare, cu deficitul de forță de muncă și cu creșterea cheltuielilor. Acum, golirea clădirilor de birouri reprezintă o provocare suplimentară pentru afaceriștii locali, care beneficiau, sub o formă sau alta, de prezența a zeci sute sau chiar mii de profesioniști în zonă.

Finanțele municipale sunt, de asemenea, vulnerabile. Birourile inactive înseamnă scăderea veniturilor fiscale pentru orașele care depind de ele pentru finanțarea serviciilor publice. Să nu uităm faptul că birourile goale afectează și sistemul de transport. Ca referință, se estimează că numărul redus de pasageri va cauza o gaură de 1,5 miliarde de lire sterline în finanțele industriei Londrei până în 2024. În aceeași ordine de idei, Autoritatea Metropolitană de Transport din New York, care administrează sistemul de metrou al orașului, prevede un deficit de 1,4 miliarde de dolari în 2025.

Să nu uităm de faptul că venim deja după doi ani care au lovit puternic economiile și piețe muncii din întreaga lume. Ca idee, restricțiile anti-Covid adoptate de autorități au costat economia din Sydney aproximativ 178 de milioane de dolari pe săptămână și 40.000 de locuri de muncă. În orașul New York, mai mult de o treime dintre întreprinderile mici s-au închis în timpul blocării totale; înainte de pandemie, sectorul cuprindea mai mult de jumătate din locurile de muncă din sectorul privat din oraș.

Concluzia este una simplă, dar dureroasă. Deși criza pandemică a reprezentat o oportunitate pentru implementarea digitalizării accelerate și pentru încurajarea muncii de acasă, aceasta a venit la pachet cu un cost mare, al golirii clădirilor de birouri. Putem spune că ieșim din acest moment pandemic cu o evoluție notabilă în plan tehnologic, dar economia va avea de suferit.