Ce se ascunde, de fapt, în spatele prețurilor uriașe la gaze și de ce Rusia nu prea își merită acuzațiile
În prima lună a anului curent, prețul gazelor a ajuns să coste cu 61% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut, ne arată datele recent furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). Mulți oameni tind să dea vina pe Gazprom-ul rusesc, deși adevărul este că Rusia nu a umflat atât de mult prețurile, încât să justifice o criză energetică de o asemenea amploare. Atunci, ce să fie?
„Sunt şi cazuri în care consumatorii casnici au plătit facturi de 600 – 700% faţă de preţurile din ianuarie 2021. Dar media pentru consumatorul casnici este de 150 maximum 200% creştere în ianuarie a.c., faţă de ianuarie anul trecut”, a explicat pentru „Adevărul” Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI).
De ce am ajuns să plătim facturi uriașe?
Conform analiștilor economici, factorii merg dincolo de Rusia. Mai exact, vorbim despre facturi interni, de exemplu, cum ar fi liberalizarea, dar și lipsa investițiilor-cheie din domeniul energetic.
„Factorii externi ar putea cumula circa 25% din scumpirea gazelor, la care s-ar adăuga factorii interni generaţi de acţiunile statului, plus alte 21 de procente din scumpire provocate de momentele de panică şi chiar speculă ale unor furnizori”, a explicat Dumitru Chisăliţă pentru „Adevărul”.
„Nu se repară lucrurile, ele sunt doar cârpite pe o anumită perioadă. Nu s-a ținut seama că nu avem capacitatea de acoperire, cel puțin 80 la sută din cerere, din producția internă. Nu s-au luat măsuri, înainte de liberalizare, așa cum au făcut alte țări, care să protejeze consumatorii vulnerabili și economia. Și greșeala esențială, care poate fi interpretată și ca o gândire penală, liberalizarea a permis existența unor plafoane care depășeau cu mult costul de producție, deci statul a tolerat o situație în care furnizorii puteau să ridice costurile facturilor peste ceea ce era corect. Pentru că statul este principalul beneficiar al acestor facturi foarte mari, este cel care și-a subminat propria economie.
În zona energiei electrice nu era necesară introducerea de noi baremuri pentru consum și spun asta urmărind facturile care au venit între noiembrie și ianuarie, unde o familie mai câștigă 30 de lei la factura de energie electrică. Scăderea de la 0.37 la 0.31 lei pe kW a plafonului la gazele naturale nu va duce un beneficiu foarte important la nivelul creșterii numărului consumatorilor casnici care vor beneficia de facturi mai bune. În același timp, creșterea plafonului de consum pentru compensație de la 200 la 300 de mc pe lună nu va aduce un număr foarte mare de beneficiari ai acestor compensații. O măsură mult mai normală ar fi fost ca principiile luate în calcul la alegerea compensării și plafonării pe energie electrică să fi aplicate în oglindă și pe gaze naturale”, explică profesorul de economie, Mircea Coșea.