Actorii uitați din „Golden Age”: o retrospectivă a Hollywood-ului de altădată

În 2022, aproape nimeni nu își mai amintește de actorii de demult, cei de la care a început totul. Fără ei nu ar fi existat cinematografia de astăzi, cea care, în mod evident, e mult mai evoluată acum, din punct de vedere tehnologic.

Desigur, în acele timpuri nu existau efecte speciale, iar dacă existau, ele erau executate manual și cu foarte multă greutate, punându-i la grea încercare chiar și pe cei cu imaginația bogată. Cu alte cuvinte, în lipsa tehnologiei potrivite, scenariștii erau nevoiți să găsească soluții alternative pentru ca mesajul lor să ajungă nealterat la public.

Accentul transatlantic, de la o simplă modalitate de a îmbunătăți dicția actorilor, la pseudo-aristocrația americană

Odată cu inventarea filmelor „cu sonor”, producătorii americani de film au constatat că, din pricina lipsei de echipamente performante, în contextul vremurilor de atunci, spectatorii nu înțelegeau prea bine replicile actorilor. Soluția a fost simplă: inventarea unui nou accent. Noul accent a primit numele de „transatlantic” și se prezenta sub forma unui melanj între engleza americană și engleza britanică. Cu toate că nu suna sută la sută britanic, noul accent avea suficiente elemente de pronunție specifică, pentru a transforma cuvintele într-unele care puteau fi înțelese cu mai mare ușurință.  

În timp, accentul transatlantic a fost preluat inclusiv de cei din înalta societate americană, fiind predat, la un moment dat, chiar și la școlile de prestigiu, devenind un simbol al pseudo-aristocrației din Statele Unite ale Americii. Ulterior, acesta a fost adoptat și în unele regiuni din Canada.

Extrem de „la modă” în „Golden Age”, acest accent și-a pierdut din notorietate imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, când tehnologia folosită a început să evolueze suficient pentru ca actorii să poate fi înțeleși, indiferent de accent. În plus, toți cei care îl foloseau, în viața de zi cu zi, au început să fie considerați „de modă veche”, accentul devenind un apanaj al vârstei înaintate. Tinerii perioadei s-au „debarasat” de el, locul lui fiind luat de accentul clasic, american.

Revenind la vremurile de altădată, haideți să vedem care au fost câțiva dintre actorii care au ridicat standardele cinematografie, creând în jurul lor un adevărat cult. Firește, lista de mai jos este una cât se poate de subiectivă – un top personal, dacă vreți. Lista actorilor valoroși ai celor timpuri este, fără niciun dubiu, una mult mai lungă de atât.

Greta Garbo, întruchiparea nostalgiei

Greta Lovisa Gustafsson, sau așa cum a ajuns să fie cunoscută publicului larg, Greta Garbo, s-a născut capitala Suediei, în 1905. Perioada filmului mut i-a adus recunoașterea la nivel mondial, aceasta continuând să joace chiar și după aceea. Accentul european pronunțat, însă și nostalgia caracteristică a actriței, reușeau s-o transforme, dintr-o simplă actriță „de provincie”, într-unul dintre cele mai mari simboluri cult ale tuturor timpurilor.

Succesul răsunător înregistrat de pelicula „The Saga of Gösta Berling”, în care Garbo a jucat rolul principal, avea să atragă atenția unuia dintre cei mai mari producători de film de la Hollywood.

Greta Garbo s-a remarcat în filme ca: „Mata Hari”, „Anna Karenina”, „The Painted Veil”, „Ninotchka”, „Grand Hotel”  și „Queen Christina”.

Imediat după eșecul peliculei „The Two-Faced Woman”, actrița decide, în 1941, să se retragă din lumea filmului, preferând ca, până la moartea acesteia, în 1990, să stea departe de lumea mondenă. Cele mai faimoase cuvintele ale sale au fost „I want to be left alone” (ro: „Vreau să fiu lăsată în pace”). Evident, nimeni nu a ținut cont de dorința actriței, astfel că, deși a renunțat la actorie, a fost urmărită de fani și paparazzi toată viața ei.

Vincent Price, cel mai înspăimântor om bun dintre actorii „Golden Age-ului”

Iar dacă de Garbo ai șanse să fi auzit, măcar din întâmplare, nu același lucru se poate spune și despre Vincent Price. Lucrurile se schimbă dacă ești fan al filmelor horror și thriller, pelicule în care „mister Price” a excelat, preferându-le mereu – în detrimentul dramelor și poveștilor de dragoste. Mai mult, acesta a avut mereu o afinitate pentru rolurile negative, în antiteză absolută cu omul Vincent Price, cel despre care se spune că era amabil, galant, educat, amuzant și extrem de generos.

Cei pasionați de această nișă cinematografică ar putea să și-l amintească pe Vincent Price din numeroasele adaptări „de buget” ale scrierilor lui Edgar Allan Poe: „The Pit and the Pendulum”, „House of Usher”, „The Raven”, „Diary of a Madman”, „Twice-Told Tales” sau „The Tomb of Ligeia”.

Actorul a fost deosebit de apreciat de regizorul Tim Burton, cel care l-a distribuit în „Edward Scissorshands”, în rolul omului de știință care l-a creat pe Edward. Acesta avea să fie penultima producție cinematografică în care juca Vincent Price, vreodată. Actorul a decedat în data de 25 octombrie 1993, la Los Angeles.

Gene Tierney, frumoasa Hollywood-ului de altădată

Se poate spune că Gene Tierney este una dintre cele mai frumoase actrițe, atunci când vorbim despre perioada „Golden Age”. Aceasta și-a câștigat notorietatea în pelicula „Laura”, alături de Vincent Price.

Cu toate că nu a avut parte de o carieră cinematografică prea lungă, din pricina problemelor de sănătate mentală care au pus stăpânire pe actriță încă de la o vârstă fragedă, publicul își va aminti mereu de gingășia și naturalețea cu care a interpretat acele puține roluri din cariera sa.

Recunoscându-și limitele, Gene Tierney a preferat să-și concentreze energia spre politica locală.

În ciuda suferințelor sale, Tierney a trăit până la vârsta de 71 ani. În 1991, actrița murea în Houston, Texas, oraș în care se stabilise în urmă cu 30 ani, când se căsătorea cu ultimul său soț.

Béla Lugosi, etnicul maghiar care a devenit Dracula

Atunci când spui „Dracula”, în mod involuntar, îți vine în minte imaginea lui Béla Lugosi, actorul de origine austro-ungară, născut în comitatul Caraș-Severin. Béla Ferenc Dezső Blaskó avea să devină cel mai cunoscut actor care l-a interpretat, vreodată, pe Dracula, film inspirat din cartea cu același nume, scrisă de Bram Stocker. Pe lângă expresivitatea și dramatismul figurii sale, Lugosi a fost, probabil, acel actor căruia rolul i-a venit „mănușă”. Accentul său românesc, cu influențe maghiare, se dovedea a fi cel mai bun prieten al său.

Cu toate astea, cariera sa actoricească nu s-a îndepărtat prea mult de acest rol, de care artistul a devenit cu adevărat obsedat. Béla Lugosi a murit în 1956, la vârsta de 74 ani, iar înainte de moarte a cerut să fie înmormântat în costumul de Dracula.

Katharine Hepburn și vocea sa inconfundabilă

Actriță de teatru, film și televizune, Katharine Hepburn a reușit să atragă atenția prin timbrul său vocal excepțional, grav și pătrunzător. De-a lungul cariere sale a primit patru premii Oscar și este privită ca fiind una dintre cele mai mari actrițe, din istoria filmului. Mai mult, Institutul American de Film a clasat-o pe locul I, în topul celor mai mari actori ai cinematografiei, încă de la începuturile acesteia.

„The Lion in Winter” este, poate, cel mai cunoscut film al actriței, rol pentru care a primit al treilea premiu Oscar din carieră.

Humphrey Bogart, întruchiparea seriozității

Cu toate că ți-l poți aminti pe Humphrey Bogart din celebrul „Cassablanca”, adevărul este că actorului i s-au potrivit cel mai bine rolurile din filmele despre mafioții americani. Ce-i drept, aici au contribuit atât trăsăturile sale de italian, cât și seriozitatea glaciară cu care-și rostea replicile.

Cele mai cunoscute filme ale sale sunt: „The Petrified Forest”, „Angels with Dirty Faces”, dar și „The Maltese Falcon”.

A fost căsătorit cu actrița Lauren Bacall până în 14 ianuarie 1957, dată la care actorul s-a stins.