Ghost of Tsushima, în imagini: cel mai frumos joc pe care să-l încerci acum pe PS4
Ghost of Tsushima e cel mai nou titlu impresionant pentru PlayStation 4. Jocul exclusiv creat de Sucker Punch Productions este precum un tablou al culturii japoneze din secolul 13.
Până de curând, dacă cineva mă întreba de ce mi-am cumpărat un PlayStation , argumentele mele gravitau între seriile God of War, Uncharted și Last of Us. Toate sunt jocuri exclusive pe care le găsești doar pe consolele create de Sony. Același sentiment de joc clasic, nemuritor dintr-un punct de vedere, mi l-a oferit Ghost of Tsushima după câteva ore de joc.
Nu știu dacă o să reușesc să-l termin prea curând, din lipsă de timp, dar am jucat suficient de multe ore încât să conștientizez efortul din spatele acestui titlu. Nu vreau să dau o notă mecanicii de joc, detaliilor de progresie a personajului sau implementarea elementelor de RPG.
[related]
Când m-am apucat de Ghost of Tsushima, după ce am văzut o serie de trailere și știri, m-a interesat un singur lucru: povestea și sentimentul pe care ți-l crează.
Nu sunt gamer și nu cred că am fost vreodată. Poate în urmă cu 15 sau 20 de ani dedicam semnificativ mai mult timp acestui hobby, iar jocurile care m-au marcat atunci mi le aduc aminte cu plăcere. La ora actuală, dincolo de faptul că mă joc aproape doar în concediu, o fac pentru cu totul alte motive decât atunci.
Acum, nu mă mai joc pentru a câștiga sau a învinge.
Acesta este și motivul pentru care nu cred că am ales vreodată să joc un titlu pe modul hard (dificil). Fie îl joc pentru poveste, fie pentru grafică, pentru a vedea cât de mult a progresat acest mediu de divertisment în 2020, mai ales pe console. Dacă empatizezi cu filozofia mea, Ghost of Tsushima nu te va dezamăgi.
Dezvoltatorul Sucker Punch Productions, sub regia lui Nate Fox, a încercat să facă un lucru minunat cu acest joc. Să te bage într-un film, să-ți creeze o stare, să te ajute să empatizezi cu personajul principal, să fii lângă el, acolo. Să-i înțelegi trăirile emoționale și să conștientizezi valorile care îl ghidează în alegerile sale.
La nivel fundamental, Jin Sakai pare un fel de Harap Alb, iar întreaga poveste a jocului, un bildungsroman. Dacă îți mai aduci aminte de la ora de română, acel termen se referă la o scriere în proză care tratează procesul de formare a personalității eroului principal sub influența experiențelor directe.
Dintr-un punct de vedere, de când ai început jocul în pielea eroului central, tu ești un samurai, te crezi invincibil, poți să câștigi războiul împotriva mongolilor de unul singur. Realitatea este însă mult mai complexâ decât atât, iar înfrângerile te fac să-ți conștientizezi limitările.
Așa ajungi să-ți dai seama că ”socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și că toată pregătirea teoretică cu săbii din lemn, toate principiile moștenite de la tatăl sau unchiul tău, deși sună bine, s-ar putea să te tragă în spate ”în lumea reală”.
Este fascinant să recunoști elemente din basmele tradiționale românești, dar acestea să fie integrate într-un univers tradițional japonez, la finele secolului 13. Ca referință, la momentul respectiv, mongolii duceau o campanie foarte agresivă pentru a cuceri Estul și a forma cel mai mare imperiu din Evul Mediu Târziu.
Insula care te cucerește
Acțiunea jocului are loc în insula Tsushima, ultima piedică între invazia mongolă condusă de Khotun Khan (nepotul lui Genghis Khan) și întreaga Japonie. Jin Sakai, personajul a cărui poveste o urmărești îndeaproape, se numără printre ultimii supraviețuitori ai primului asalt mongol și, implicit, unul dintre ultimii samurai rămași. Acea filozofie de samurai îl motivează să salveze lumea, începând cu unchiul său și tot ea îi pune numeroase piedici în a-și atinge scopul.
Nu vreau să dezvălui foarte multe din poveste, dar este surprinzătoare tocmai prin modul aproape suprarealist în care poate fi transpusă în prezent. Nu te aștepți să fie atât de actuală, fără măcar să-și propună. Niciun detaliu nu pare inclus în cronologia jocului fără să-ți arate că noi, ca oameni, nu suntem doar rezultatul alegerilor pe care le facem în viață.
În schimb, alegerile ne sunt influențate de ce am trăit. Viziunea noastră asupra vieții este deformată brusc de decesul unui părinte, după cum vei vedea în primele minute ale jocului. Sentimentul de vină pentru un set de circumstanțe pe care nu l-ai fi putut influența în niciun fel îți alimentează o dorință de răzbunare aproape inconștientă.
Ultimul detaliu pe care vreau să-l mai punctez, este grafica jocului. Nu știu dacă este cel mai frumos joc de PlayStation 4, dar sigur are momente în care te forțează să iei o pauză de gameplay și să-l admiri.
De la o picătură de transpirație pe fața unui personaj, o frunză care cade dintr-un copac în pădure sau o pasăre care zboară în apropierea ta pentru câteva momente, toate sunt acolo ca să-ți arate ce este posibil pe acest hardware aparent învechit.
Eu am jucat Ghost of Tsushima pe un PlayStation 4 Pro, iar toate capturile de ecran din acest material sunt realizate de mine la rezoluție 4K (3840 x 2160 de pixeli). Cu toate acestea, sunt convins că arată la fel de impresionant și pe un PlayStation 4 obișnuit, în funcție de diagonala ecranului pe care îl joci și de distanța la care te afli de TV.
Este genul de joc cu ajutorul căruia îți poți convinge prietenii că un PS4 nu este o investiție proastă nici în 2020, cu câteva luni înainte de lansarea PlayStation 5. Din păcate, nu prea știu titluri de Xbox One față de care să am aceeași părere, nici acum, nici în urmă cu doi ani.
Până și creatorii jocului sunt atât de convinși că au făcut ceva memorabil aici, încât modul foto inclus în joc este atât de elaborat, încât simți că te afli cu o cameră profesională pe câmpul de luptă. Poți ajusta diafragma, expunerea, distanța față de captură, momentul zilei sau expresia de pe fața personajului. Astfel de particularități îți fac experiența de gaming mai plăcută, mai ales când ți-ai pierdut răbdarea după câteva înfrângeri de moment.
Cu speranța că vei avea răbdare să analizezi fiecare detaliu din cadrele incluse printre aceste rânduri, merită să reții un lucru. Ghost of Tsushima are ceva pentru orice tip de gamer, atât pentru cel ocazional ca mine, cât și pentru cel care migrează din seria Infamous, a aceluiași dezvoltator, Assassin’s Creed sau, de ce nu, God of War. E un joc pe care îl poți parcurge ”nemuritor și rece” sau unul care te va motiva să-i parcurgi povestea până la sfârșit, tocmai datorită trăirilor puse ”pe sticlă” de către Jin Sakai.
[related]
Cu un pic de noroc, poate vei rămâne și cu niște cunoștințe de japoneză.
Dacă vrei, poți juca întregul joc cu personajele comunicând în limba nativă. Eu am optat pentru varianta în engleză cu subtitrare în aceeași limbă, dar includerea acelei opțiuni adiționale amplifică exact autenticitatea pe care o detaliam mai sus. Magia unui joc actual și senzația care te face să revii asupra lui este dată de detalii, iar în Ghost of Tsushima nu duci lipsă de ele.
