Sekiro: Shadows die Twice – jocul pe care să-l dăruiești dușmanilor

Sekiro: Shadows die Twice – jocul pe care să-l dăruiești dușmanilor
11:30 07.04.2019

Sekiro: Shadows Die Twice o să-i distrugă mental și fizic, apoi o să-i recompenseze, ca să-i distrugă din nou.

Am intrat în joc știind la ce să mă aștept. Am jucat Dark Souls III și Bloodbourne și am simțit pe pielea mea ce poate face studioul FromSoftware. Chiar și așa, am pornit Sekiro: Shaows Die Twice cu naivitatea unui copil de cinci ani și am ținut să contrazic jocul care susținea că „Your death won’t come easily”.

Sekiro: Shadows Die Twice este un joc de tip action/adventure third person ce are și câteva elemente de RPG. Intri în pielea unui Shinobi, războinic din Japonia medievală ce jură să-și protejeze maestrul cu orice preț. Nu trece mult timp până când acest războinic, cunoscut sub numele de Lupul, eșuează în a-și apăra maestrul și-și pierde brațul în schimb.

Apoi urmează o întreagă aventură de a încerca să-l recupereze pe tânărul nobil al cărui sânge avea puterea să ofere imortalitate. De aici reiese și faptul că jucătorul nu poate muri și renaște de fiecare dată, prins într-un fel de iad.

Totuși, faptul că și-a pierdut brațul nu devine un impediment în aventura războinicului deoarece acesta este înlocuit cu o proteză ce se transformă în unelte vitale precum un topor, shuriken, scut și așa mai departe.

Ai zece astfel de unelte ce pot fi atașate brațului pe care le deblochezi de-a lungul jocului. Fiecare unealtă este utilă și unele sunt fix de ceea ce ai nevoie împotriva unui inamic dificil.

Vei muri, te vei ridica și vei muri din nou

La fel ca și celălalte titluri FromSoftware, Sekiro are un sistem de luptă complex și unul dintre cele mai bune realizate într-un joc video, din punctul meu de vedere. Este un sistem de luptă care pune accent pe agresivitate, dar și defensiva este bună și chiar utilă și te va face să-ți gândirea legată de luptele în jocurile video.

FromSoftware a devenit celebră datorită jocurilor cu sistem de luptă necruțător și cu jocurile dificile. Sekiro nu face excepție, însă FromSoftware schimbă placa și lupta în Sekiro este altfel decât cea din Dark Souls. Tactica de a lovi și de a te feri la timp nu mai este eficientă aici.

În acest titlu, lupta mi se pare mai aproape de realitate deoarece inamicii reacționează realist și îți blochează atacurile, nu stau să-i lovești de zece ori până îi dobori. De aceea, în Sekiro trebuie mai întâi să-i dobori garda inamicului abia atunci poți să rănești cu adevărat și o faci letal, ca într-o luptă reală de săbii.

Trebuie să fii agresiv, să stai în fața inamicilor ca să ai șanse de câștig. Asta nu înseamnă că apărarea nu este bună, din contră, este o metodă excelentă de contracarare.

Mai mult, inamicii au și atacuri periculoase ce nu pot fi parate. Trebuie să te ferești de ele, să sari peste ele sau să faci o schemă numită mikiri counter prin care contrezi un atac.

Toate aceste elemente fac ca lupta din Sekiro să fie realistă, dinamică, satisfăcătoare, dar și frustrantă deoarece oricând poți muri dacă nu ești atent. Mai ales în momentele când întâlnești un personaj nou și nu știi cum va ataca.

Sekiro: Shadows die Twice, action cu accente de RPG

Ca să te ajute în luptă, pe lângă acea proteză, ai la dispoziție și o serie de talente din trei ramuri. Unele te vor ajuta să blochezi mai eficient, altele îți vor da mai multă viață și așa mai departe.

Ceea ce mi s-a părut ciudat este că dobândirea acestora se face sub formă de misiuni. Și cum jocul nu este liniar (poți merge în ce zone vrei tu, poți revizita oricând etc) am ajuns la un boss care m-a bătut rău de tot.

Am apelat la internet pentru soluții și am văzut că cineva îmi recomanda anumite talente dintr-o ramură pe care eu nici nu o descoperisem (aici eram deja aproape de jumătatea jocului). WTF! M-am întrebat cum de el avea talente diferite. Apoi am văzut că acea ramură de talente o descopeream dacă făceam o misiune pentru un bătrân ascuns într-o casă care nici măcăr nu era pe un drum principal.

Mi s-a părut stupid că a trebuit să aflu așa despre o ramură de talente care să mă ajute în luptă. M-am întors și am făcut grind de experiență ca să pot să-mi aleg acele talente ca să pot progresa în poveste.

Jocul este construit pe sistemul: obstacol – satisfacția depășirii – progres-obstacol și așa mai departe. Este ciudat de atrăgător și m-a făcut să mă simt ca un masochist. Eram dispus să iau bătaie timp de 30-60 de minute pentrru ca apoi să înving. Sunt sigur că pe tâmpla stângă mi-au apărut vreo trei fire albe doar din cauza Sekiro.

Primul inamic cu adevărat dificil a fost un băiat în halat cu o suliță care m-a bătut de mi-a sunat apa în cap. L-am căutat în lista cu boși ca să imi dau seama că nici măcar nu era considerat un boss, ci doar un mini-boss.

Am apelat la internet și am văzut că mi se recomandă un anumit talent. L-am dobândit apoi m-am reîntors, m-a bătut iar, și într-un final am reușit să-l înving însă fără să utilizez acel talent.

Frustarea, din punctul meu de vedere, vine de multe ori din faptul că trebuie să repeți de multe ori același scenariu atunci când mori înainte de un boss. Tu tot ce vrei este să învingi acel inamic și jocul te pune și să ucizi și toți ceilalți 20 de inamici care stau între tine și el, din nou și din nou.

Probabil cel mai reușit titlu al FromSoftware

Jocul se concentrează atât de mult pe luptă (de alfel și Dark Souls) încât povestea este doar așa acolo ca să fie suport pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate acestea este probabil cel mai bun titlu al studioului și mi-a creat o poftă nebună pentru Ghost of Tsushima, un alt titlu a cărui acțiune are loc în Japonia.

Un alt element de gameplay care mi-a plăcut la Sekiro și lipsește din alte jocuri FromSoftware este mobilitatea și modul în care producătorii ți-au dat libertatea de a aborda o luptă. Ai zone unde poți să fii stealth, ai zone de ocolire a inamicilor și faptul că poți să te cațeri face ca acțiunea să fie mult mai dinamică.

Vizual, jocul arată excelent și faptul că și voice actingul este în japoneză m-a făcut chiar să cred că am de-a face cu o zonă reală din Japonia medievală. Inamici sunt variați și costumele detaliate, mediul înconjurător arată bine, chiar dacă este cam constrângător.

Animațiile sunt excelente, luptele arată foarte bine și este o plăcere să explorezi lumea din Sekiro. Și o să ai ce explora deoarece jocul este destul de lung și probabil vei petrece între 30 și 50 de ore în universul Sekiro. Asta dacă nu renunți la joc la unul dintre boși.

Mi-aș fi dorit ceva mai multă personalizare a personajului principal și posibilitatea de a aduna obiecte pentru personaj ce ar putea fi strict cosmetice ca să nu strice balanța sistemului de luptă.

După cum spuneam, Sekiro: Shadows die Twice este un joc pe care să-l dăruiești dușmanilor deoarece îi va afecta și fizic și mental, dar în același timp le va crește stima de sine, vor deveni mai rezistenți și mai bine pregătiți. Pentru că cine vrea un dușman slab, nu?

Copia jocului a fost oferită de Activision și Sekiro este disponibil pe PC, PS4 și Xbox One.

loading...