Știința din spatele „The Meg” e mai interesantă decât filmul
Filmul „The Meg” a fost unul din blockbuster-ele verii și i-a lăsat pe mulți oameni cu întrebări precum „megalodonul a existat vreodată?” sau „este vreo șansă ca megalodonul să se ascundă în adâncurile oceanelor?”.
Adevărul este că megalodonul chiar a existat în vremuri preistorice. Trăia în oceanele cu apă caldă în urmă cu 20 de milioane de ani în urmă. Era cel mai mare prădător, cu o forță a mușcăturilor de până la trei ori mai mare decât a lui Tyrannosaurus Rex. Deși seamănă cu marele rechin alb din zilele noastre, cei doi nu sunt tocmai înrudiți. Megalodonul este mai degrabă strămoșul rechinilor tigru de nisip și rechinul balenă.
În film, megalodonul are undeva la 24 de metri lungime, dar în realitate, el obișnuia să aibă între 10,3 și 17,9 metri, având o greutate de 75 de tone. Astfel, el depășea lejer rechinii albi ai zilelor noastre, care au între 4,2 și 5,7 metri. Mai mult, femelele speciei aveau dimensiuni mai mari decât masculii.
Megalodonul mânca cam orice – pești, delfini, țestoase de mare, balene și alți rechini. Țintea de obicei către creaturile care aveau burți moi. Oricum, dinții săi de 18 centimetri erau suficient de puternici pentru a rupe oasele ca pe niște crenguțe fragile.
Cu toate astea, megalodonul nu era singurul gigant din ape. Mai exista o balenă uriașă, care în Biblie apare sub denumirea de Livyatan melvillei. Se apropia de dimensiuni de megalodon, iar dinții săi erau chiar mai mari, ajungând până la 35 de centimetri.
Motivul pentru care megalodonul a dispărut nu este clar. Unii experți spun că oceanele au devenit prea reci pentru a mai fi primitoare pentru această specie. Alții spun că alți prădători au dezvoltat strategii de apărare mai bune, oferind astfel competiție megalodonului.
Oricum ar fi, megalodonul nu mai există fără dar și poate. Deși mare parte din oceane rămâne neexplorată, un lucru este cert: megalodonul nu ar mai putea trăi, din cauza temperaturilor scăzute din adâncuri și a lipsei de hrană suficientă.