Personajele din filmele Disney care au nevoie de un psihiatru

Filmele Disney au adus la viață personajele din povești și basme cu care am crescut și am ajuns să le îndrăgim, dar prin ochii copilăriei poate nu am realizat că multe din aceste personaje aveau, în mod clar, nevoie de psihiatru.

De la regine la prinți la creaturi fantastice, fiecare personaj pare să se confrunte cu câte o problemă psihică. Cei de la Buzzfeed și Ranker au realizat câte o listă în care îți arată că nici măcar personajele din basme nu sunt perfecte.

Regina din „Albă ca Zăpada” era o narcisistă

Regina din această poveste avea o oglindă care îi spunea că este cea mai frumoasă din țară. Când oglinda a informat-o că Albă ca Zăpada i-a luat locul, Regina a căutat cu orice preț să o elimine din joc.

Regele Triton din „Mica Sirenă” era un xenofob cu instincte violente

Tatăl lui Ariel spunea că toți oamenii sunt niște barbari periculoși. Mai mult, avea probleme în a-și ține sentimentele sub control. Într-un fel, nu îl poți condamna – la urma urmei, își pierduse soția, avea o grămadă de fiice de care să aibă grijă și trebuia să conducă marea în tot acest timp. Chiar și așa, nu i-ar fi stricat o vizită la psiholog.

Ariel din „Mica Sirenă” era o cleptomană ce colecționa compulsiv obiecte

Cea mai mică fiică a Regelui Triton, Ariel, era nerăbdătoare să colecționeze tot soiul de mărunțișuri de pe vasele scufundate. Acest lucru este siptomul de bază pentru cei care suferă de nevoia de a colecționa compulsiv obiecte, o tulburare asociată cu tulburarea obsesiv-compulsivă.

Prințul Eric din „Mica Sirenă” avea probabil ADHD

Mintea lui Eric părea să fie împrăștiată în toate direcțiile, acesta fiind distras cu ușurință de orice și oricine. Mai întâi, se îndrăgostește de Ariel după ce ea îl salvează de pe un vapor care se scufundă și el nu îi poate uita vocea. Mai apoi, se îndrăgostește iar de Ariel, odată ce ea reușește să își schimbe coada pe o pereche de picioare, doar că nu știe că este vorba de aceeași fată care l-a salvat. Ceva mai târziu, se îndrăgostește de Vanessa, din simplul motiv că și ea are o voce frumoasă. Într-un final, revine la prima lui iubire, Ariel. Ușurința cu care își pierde atenția nu poate fi ignorată.

Bestia din „Frumoasa și Bestia” suferea de tulburare de personalitate borderline

Mai întâi, Bestia îl închide pe tatăl lui Belle pentru faptul că acesta a îndrăznit să ia un trandafir din grădina castelului. Mai apoi, el o ține captivă pe Belle în locul tatălui său și se enervează atunci când tânăra ajunge să fie terifiată de manifestările furiei lui. Mai apoi începe să se simtă singur, trist și îi pare rău pentru propria persoană. Cam tot ce face se încadrează în simptomele tulburării de personalitate borderline.

Regina Roșie din „Alice în Țara Minunilor” era fără dar și poate bipolară

Regina Roșie din această poveste nu avea prea multe stări de mijloc. Fie era euforică, veselă și prietenoasă, fie devenea o tirană care voia să taie capete dacă ceva nu îi convenea. Comportamentul ei îngloba simptome ale bipolarității.

Prințul Cenușăresei avea probabil OCD

Înainte de toate, prințul Cenușăresei (denumit generic Prince Charming) avea un comportament definit de formalitate și rigiditate, dar să spunem că aceasta este cea mai mică problemă a lui. La bal, el refuza să vorbească sau să danseze cu altă fată până când nu o vedea pe Cenușăreasa.

Mai mult, el a păstrat pantoful pierdut al Cenușăresei și le-a făcut pe toate femeile din ținut să îl încerce, doar pentru a fi el sigur că își va găsi aleasa. Toate aceste comportamente obsesive indică faptul că prințul de vis al Cenușăresei ar fi avut nevoie de terapie mai mult decât orice.

[readmore]

Li Shang din „Mulan” era o victimă a disforiei reprimate de gen

Li Shang căuta cu orice preț să arate cât de mascul este el, mai ales prin melodia „I’ll Make a Man Out of You”. Cumva, dorința lui obsesivă de a arăta că el este cel mai bărbat dintre bărbați arată că el își proiecta disforia ascunsă de gen asupra lui Mulan, în care el vedea feminitate.

La suprafață, feminitatea acesteia îl dezgusta, dar în realitate se identifica cu aceasta mai mult decât cu falsa lui masculinitate.