„Banditul Whisky“ e un film la fel de bun ca whisky-ul îndoit cu prea multă gheață

Povestea „banditului whisky”, transpusă în filmul cu același nume, te face să te întrebi cât de incompetenți erau polițiștii în urmă cu câțiva ani.

„Banditul whisky” a avut avanpremiera pe 24 ianuarie. În cinematografe își va face debutul din 26 ianuarie. Povestea în sine te prinde, mai ales când afli că este o filmul este bazat 90% pe fapte reale. Unde mai pui că protagonistul s-a născut și a crescut în Ardeal, în perioada comunistă.

Povestea lui Attila Ambrus este cunoscută românilor, dar mai ales ungurilor. Acesta a devenit un Robin Hood al societății moderne, fiind mediatizat ca un erou, deși banii din cele 26 de jafuri nu i-a împărțit săracilor, ci i-a cheltuit pe călătorii, petreceri, femei și, cel mai important, whisky. De aici și numele de „Banditul whisky”. Înainte de a intra să jefuiască, lua câteva guri de alcool, așa, cât să-și facă puțin curaj.

Ecranizarea începe prin a prezenta cel de-al 27-lea jaf al său, fără succes, din păcate. E arestat. În închisoare întâlnește detectivul căruia i-a făcut viața un chin timp de șase ani. Astfel ni se prezintă povestea lui de viață, de la copilăria tristă și sărăcăcioasă, orfelinatul în care a crescut în condiții inumane, ceva scene din timpul în care a fost înrolat în armată.

Intriga este declanșată în momentul în care fuge din armată și trece granița. Odată ajuns în Budapesta, intră într-o echipă de hockey, dar nu plătit, pentru că nu e foarte bun la acest sport, deși e hobby-ul lui, ci ca îngrijitor. Întâlnește o fată de care se îndrăgostește, acela fiind momentul în care își dă seama că are nevoie de mai mulți bani.

Cum ajunge ”Banditul Whisky” să trăiască din banii băncilor

Filmul prezintă cele 27 de jafuri din Ungaria și complicele pe care și l-a făcut pe parcurs și din cauza căruia a fost prins chiar la graniță. Mai e și ura pe care detectivul o are pe el. Evadarea din închisoare, prinderea, procesul și eliberarea lui rămân să fie doar amintite la final.

În orice caz, „Banditul Whisky” este un film care te prinde prin poveste, istorie comunistă, dar mai ales prin personajul central, eroul Ungariei. Partea proastă e că te prinde cam până la jumătatea filmului, pentru că după te prinzi cum merg lucrurile: bea whisky, intră în poștă sau bancă, amenință, ia banii și pleacă. Filmul devine previzibil tocmai prin detaliile astea, care se tot repetă.

[readmore]

În plus, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar firul filmului pare puțin tras de păr. Adică polițiștii nu și-au dat prea mult interesul pentru a-l captura după primele jafuri. Abia după câteva și-au dat seama că treaba e groasă.

În orice caz, după ce vezi „Banditul Whisky”, n-ar trebui să mai ai stereotipuri de genul „moldovenii beau mult”. Filmul îți arată că și ardelenii și ungurii o fac la fel de mult.