Plânsetul Dacilor la nașterea unui copil, sacrificiul prin tragere la sorți, distracția la înmormântări si alte ritualuri și obiceiuri ciudate și mai puțin cunoscute ale strămoșilor noștri

de: Ozana Mazilu
19 03. 2024

This browser does not support the video element.

În urmă cu milenii, pe meleagurile pe care astăzi le numim Europa de Est, trăiau popoare cu obiceiuri și credințe fascinante, cum ar fi dacii și romanii. În acest univers al anticilor, ritualurile și tradițiile erau piloni esențiali ai societății, oglindind adâncurile culturii și mentalităților acestor vremuri îndepărtate.

Cu toate că multe dintre aceste practici au fost uitate de-a lungul timpului, eforturile istoricilor și arheologilor ne permit să aruncăm o privire în acele epoci îndepărtate și să înțelegem mai bine lumea lor. Printre aceste descoperiri se numără ritualurile ciudate ale dacilor și obiceiurile puțin cunoscute ale romanilor.

Plânsetul geților la nașterea unui copil

Unul dintre cele mai intrigante obiceiuri ale dacilor a fost plânsetul lor la nașterea unui copil. Potrivit cronicarilor antici, geții credeau în nemurirea sufletului și că viața este doar o trecere întunecoasă către o lume veșnică. Astfel, plângeau la apariția unui nou născut, vărsând toate suferințele și durerile posibile, considerând că acesta va trece prin aceleași încercări. Această practică neobișnuită arată profundele lor credințe și perspectiva asupra vieții și morții.

Pe de altă parte, poți afla aici de ce râdeau dacii, strămoșii noștri, la înmormântare. Se crede că geții și dacii aveau ritualuri ciudate. Unul dintre cei mai cunoscuți istorici de origine greacă, Herodot relatează că tracii aveau o cutumă relativ ciudată în cadrul înmormântărilor.

Cel sacrificat era aruncat în suliţe Ilustrație de: Radu Oltean – ”Who were the dacians”, autor Cătălin Gruia

Conform relatării lui Herodot despre sacrificiile religioase ale geţilor, la fiecare cinci ani ei trimiteau un mesager lui Zamolxis. Acest mesager era ales prin tragere la sorţi și apoi aruncat în suliţele menţinute vertical de alţi războinici geţi. Dacă mesagerul murea, acest lucru era considerat un semn că zeul era favorabil și asculta cererile lor. În schimb, dacă mesagerul scăpa cu viaţă, era interpretat drept un semn nefast, iar mesagerul era acuzat de necinste, fiindu-i interzis accesul în împărăţia zeilor. Procesul era repetat, iar un nou mesager era ales prin tragere la sorţi pentru a îndeplini aceeași misiune. Cu toate acestea, specialiștii în istoria religiilor nu sunt convinși că această selecție aleatorie se baza strict pe noroc. Mircea Eliade a sugerat că mesagerul era probabil un adept al cultului lui Zamolxis.

În cultura tracilor, femeile nu erau străine de sacrificiu în numele onoarei și cinstei. După moartea soțului, văduvele tracilor se angajau într-o luptă pentru a câștiga onoarea supremă prin sacrificiu. Această onoare consta în a fi înjunghiate chiar la mormântul soțului decedat, un act considerat a fi de mare cinste și respect. Acest obicei arată nivelul extrem de profund al valorilor lor sociale și credințelor în legătură cu onoarea și datoria față de cei dragi.

Deși sunt cunoscuți mai ales pentru bravura lor în luptă, geto-dacii au avut și o însemnată tradiție în domeniul medicinei și al științei. Cu o cunoaștere avansată a plantelor medicinale și a astrologiei, aceștia practicau o formă de medicină holistică și tradițională. Cunoștințele lor erau transmise în mod oral, iar unii membri ai comunității erau desemnați să le păstreze și să le împărtășească. Această latură mai puțin cunoscută a vieții lor arată că nu doar puterea militară îi definea, ci și cunoașterea și înțelepciunea lor în alte domenii.

Luptele violente dintre daci și romani

Între daci și romani, conflictele armate erau scurte, dar violente. Cele două tabere s-au ciocnit în bătălii feroce, cu arme și tehnici de luptă specifice fiecărei culturi. Dacii, cu armele lor eficiente și cu un spirit de luptă intransigent, au dat românilor o rezistență puternică. Cu toate acestea, romanii, cu organizarea lor militară și cu tehnologia lor avansată, au reușit să obțină victoria în cele din urmă.

Chipuri de daci pe Columna lui Traian

Pe lângă ritualurile ciudate ale dacilor și obiceiurile puțin cunoscute ale romanilor menționate anterior, există și alte aspecte fascinante ale vieții și culturii acestor popoare antice care merită să fie aduse în lumină.

În afară de plânsetul la nașterea unui copil și sacrificiul femeilor tracilor, dacii aveau o serie de credințe și practici spirituale interesante. Ei venerau diverse zeități și credeau în nemurirea sufletului, pregătindu-se pentru o viață veșnică după moarte. Credințele lor, reflectate în practicile lor funerare și în ritualurile religioase, arată profunzimea spirituală și complexitatea viziunii lor asupra lumii.

Tradiție artistică și arhitecturală

De asemenea, atât romanii, cât și dacii au avut o bogată tradiție artistică și arhitecturală. De la coloanele masive ale templelor romane până la bijuteriile elaborate ale dacilor, aceste popoare au lăsat în urmă o moștenire impresionantă în domeniul artelor. Frescele colorate, sculpturile detaliate și construcțiile impresionante sunt doar câteva exemple ale bogăției lor culturale și a măiestriei lor artistice.

Din ritualurile ciudate ale dacilor până la obiceiurile puțin cunoscute ale romanilor, trecutul nostru ancestral este plin de descoperiri fascinante. Aceste tradiții și credințe ne oferă o privire unică în lumea lor și ne ajută să înțelegem mai bine rădăcinile culturii și societății noastre contemporane. Prin explorarea și înțelegerea acestor aspecte mai puțin cunoscute, putem să ne conectăm mai profund cu moștenirea noastră și să apreciem diversitatea și complexitatea umanității în întregul său.

Explorarea trecutului nostru ancestral ne oferă nu doar o privire în lumea fascinantă a romanilor și dacilor, ci și oportunitatea de a înțelege mai bine rădăcinile și evoluția umanității. Prin studiul și aprecierea culturilor antice, putem să ne conectăm mai profund cu moștenirea noastră comună și să descoperim bogăția și diversitatea lumii în care trăim.