Obiceiul dacic păstrat de 2.000 de ani în România. Ce se pune la mormintele bărbaților de pe Valea Sebeșului

Obiceiul dacic păstrat de 2.000 de ani în România. Ce se pune la mormintele bărbaților de pe Valea Sebeșului
Obicei dacic vechi păstrat în România

Care este obiceiul dacic ce este păstrat în România de 2.000 de ani? Mulți dintre cetățeni nu știu astfel de detalii. Ce se pune la mormintele bărbaților din Valea Sebeșului? În câteva localități din județul Alba se păstrează temeinic anumite obiceiuri care nu sunt cunoscute de toți cetățenii din alte regiuni. Rădăcinile tradițiilor duc către perioada ocupației romane în Dacia. Ce fac locuitorii în Valea Sebeșului pentru unii oameni decedați și care este însemnătatea gestului?

Obicei dacic păstrat în România: tradiția se păstrează de 2.000 de ani

În câteva localități din județul Alba sunt păstrate obiceiuri vechi de 2.000 de ani ce au rădăcini din perioada ocupației romane în Dacia. Mai exact, la mormintele bărbaților se pun stâlpi funerari.

Pe Valea Sebeșului sunt cunoscute unele tradiții în ceea ce privește ritualul de înmormântare. Unele locuri de veci au un stâlp funerar în vârful căruia este amplasat un porumbel de lemn.

Acesta simbolizează sufletul celui care a murit. De asemenea, alte morminte au cruci din lemn cu diverse modele. Tradiția mai este păstrată în: Loman, Pianu de Sus, Purcăreţi, Strungari sau Laz, sate ale comunelor Săsciori şi Pianu.

Multe obiecte arhaice sunt la Loman. Unul din cei mai mari etnologi români, Gheorghe Pavelescu, a numit porumbelul de la morminte „pasărea-suflet“.

,,Semnificația este strâns legată de mentalitatea arhaică”

El a mai spus și că: „semnificaţia acestui porumbel este strâns legată de mentalitatea arhaică a poporului, care îşi imaginează sufletul sub formă de pasăre, credinţă la fel de veche a popoarelor indoeuropene“.

„La bărbaţii bătrâni, stâlpul are în vârf o cruce mică, iar la cei tineri şi neînsuraţi, o pasăre ca un porumbel din lemn, în mărime naturală.

Pasărea poate să aibă aripile adunate pe lângă corp sau desfăcute. Coada îi este răsfirată. Porumbelul, cum i se spune, e vopsit de obicei în albastru închis“, afirmă preotul Nicolae Popa din Loman.

Etnologul a mai precizat că în credința populară cei care mor tineri și neîntinați devin îngeri slujitori ai lui Domnezeu. Stâlpii sculptați cel mai des care apar la capul lor au elemente din credința dacilor: porumbelul, floarea vieţii, soarele, luna, stelele, elementele geometrice.

Pe Valea Sebeșului se respectă obiceiul, dar doar în cazul bărbaților, pentru că ei sunt stâlpul casei. Crucea este considerată a fi pentru femei. În prezent sunt foarte puțini meșteri cioplitori care știu să realizeze stâlpul și porumbelul. În vechime, acestia erau așezate la mormânt cu gândul ca să îi ocrotească pe cei morți de duhurile rele.