Cele mai penibile statui realizate în cinstea sportivilor: Ronaldo rânjind și alte șase monumente de prostie estetică devenite virale

de: Beatrice Dumitru
30 10. 2024
Un băiat își face un selfie lângă bustul lui Cristiano Ronaldo la Aeroportul Internațional Madeira, lângă Funchal, capitala insulei Madeira, Portugalia. Aeroportul a fost redenumit după starul local de fotbal, Cristiano Ronaldo. (Foto: Armando Franca/AP)

Statuile sportivilor sunt, fără îndoială, unul dintre cele mai mari onoruri care pot fi aduse unui atlet. Ele sunt un testament fizic al carierei și o dovadă a moștenirii lăsate în lumea sportului. Cu toate acestea, transformarea unei legende sportive în metal se dovedește uneori o provocare plină de capcane estetice, scrie CNN.

Statuia lui Dwyane Wade a devenit virală: un tribut sau o caricatură?

Recent, echipa Miami Heat a dezvăluit o statuie dedicată legendei francizei și membrului Hall of Fame-ului, Dwyane Wade. Designul statuii a devenit rapid viral, dar nu pentru motivele la care s-ar fi așteptat cineva: asemănarea nu părea să fie foarte reușită. „Este incredibil. Nu pot să cred. Cine este tipul ăsta?”, a spus Wade la dezvelirea statuii, stârnind râsete și curiozitate în rândul celor prezenți.

Wade privește statuia sa din bronz la ceremonia de dezvelire. (Foto: Michael Laughlin/AP/CNN)

Cristiano Ronaldo: bustul infam care a făcut înconjurul internetului

Cristiano Ronaldo, legendarul fotbalist portughez, a avut parte de un tribut cel puțin controversat. În 2017, un bust al starului a fost dezvăluit pe aeroportul care îi poartă numele în Madeira, însă asemănarea lasă de dorit. Imaginea bustului a declanșat un val de glume pe rețelele de socializare. Unii au sugerat că bustul seamănă mai degrabă cu fostul atacant al Irlandei, Niall Quinn, sau cu fostul apărător al lui Liverpool, John Arne Riise.

Chiar și așa, artistul bustului, Emmanuel Santos, și-a apărat creația: „Chiar și Iisus nu i-a mulțumit pe toți”, a declarat el pentru Globo Sports. „Ce contează este impactul pe care această lucrare îl generează”.

Președintele Portugaliei, Marcelo Rebelo de Sousa (stânga), fostul prim-ministru al Portugaliei, António Costa (centru), și Ronaldo stau lângă bustul jucătorului, în 2017. (Foto: Armando Franca/AP/CNN)

Walter Johnson: driftwood și un om rigid

În 2009, o statuie a membrului Hall of Fame-ului de baseball, Walter Johnson, a fost dezvelită în fața stadionului Nationals Park, locul de acasă al echipei Washington Nationals. Statuia îl arată pe Johnson în diverse faze ale mișcării de aruncare, dar interpretarea artistică nu a fost primită bine de familie.

Nepotul său, Henry Thomas, a spus despre statuie: „Pur și simplu nu funcționează. Acele bucăți mari de materie care ies din umărul lui Walter arată ca lemnul adus de ape. Nu îmi place nicio parte a statuii. Este ridicolă, nici măcar nu seamănă. Poziția este greșită, iar picioarele sunt prea rigide”.

Statuia lui Walter Johnson se află în fața stadionului Nationals Park. (Poto: Profimedia)

Andy Murray: statuia din teracotă cu păr „original”

La turneul Shanghai Masters, câștigătorii nu primesc doar trofee, ci și o statuie din teracotă, în stilul celebrei armate din China. Andy Murray a fost unul dintre norocoșii care au primit o astfel de onoare în 2011, după victoria sa din 2010. Statuia sa, însă, a surprins prin aspectul neîngrijit al părului, lucru care a stârnit comentarii ironice.

Poate că statuia i-a purtat noroc lui Murray, care și-a apărat titlul în 2011 și a câștigat din nou în 2016.

Andy Murray pozează alături de statuia sa din teracotă. (Foto: Matthew Stockman/Getty Images/CNN)

Diego Maradona: piciorul de aur și tributele din India

Legendarul fotbalist Diego Maradona a fost onorat cu o statuie care înfățișează piciorul său stâng de aur de către clubul său de suflet, Napoli, în 2022, la ceea ce ar fi fost cea de-a 62-a aniversare a sa. Dar nu doar Napoli i-a ridicat statui: în Kolkata, India, a fost ridicată o statuie de 12 picioare, înfățișându-l pe Maradona ridicând trofeul Cupei Mondiale.

Un utilizator de social media a glumit: „Bine că tipul care a făcut statuia lui Ronaldo încă are de lucru”. Această remarcă face referire la bustul infam al lui Ronaldo, care a stârnit un val de critici similare.

Statuia lui Diego Maradona din Kolkata, în timpul unei ceremonii de rugăciune organizate pentru a-i aduce un omagiu după moartea sa din noiembrie 2020. (Foto: Rupak De Chowdhuri/Reuters/CNN)

Mohamed Salah: brațele întinse și proporțiile neobișnuite

O altă statuie care a stârnit comentarii a fost cea a lui Mohamed Salah, dezvăluită în 2018 în Egipt. Statuia îl arată pe Salah cu brațele întinse, într-un gest caracteristic de celebrare, însă proporțiile statuii au lăsat de dorit. Capul părea disproporționat de mare, iar picioarele foarte subțiri și scurte.

Chiar și sculptorița, Mai Abdel Allah, a mărturisit că nu este complet mulțumită de rezultat, explicând că turnarea bronzului nu a făcut dreptate designului inițial.

Statuia lui Mohamed Salah, expusă la Forumul Mondial al Tineretului din Sharm El Sheikh, Egipt, în 2018. (Foto: AFP/Getty Images/CNN)

David Beckham: statuia în lenjerie intimă

David Beckham nu este străin de lumea publicității, iar în 2012, H&M a dezvăluit o statuie a acestuia îmbrăcat doar în lenjerie intimă, care a fost amplasată în orașe precum New York, Los Angeles și San Francisco. Această statuie a fost parte a unei campanii publicitare și a fost privită cu un amestec de amuzament și scepticism.

Statuia l-a arătat pe Beckham într-o ipostază surprinzătoare pentru un monument, dar a reușit să atragă atenția, exact cum a intenționat campania de promovare.

Statuia lui David Beckham pe străzile din New York. (Foto: Anna Webber/Getty Images/CNN)

Când arta nu se ridică la nivelul sportului

Statuile sportivilor sunt menite să fie un simbol al măreției și un omagiu adus talentului lor. Cu toate acestea, nu de puține ori, rezultatul a fost unul care a stârnit râsete și ironii, mai degrabă decât admirație. De la Ronaldo și bustul său rânjit, până la Wade și interpretarea sa ciudată în bronz, aceste monumente de „prostie estetică” ne arată că, uneori, arta nu se ridică la nivelul așteptărilor – dar cel puțin ne oferă un prilej bun de distracție.