Au visele cu adevărat semnificație? Ce dezvăluie ultimele studii și cercetări științifice

Visarea este o experiență aproape omniprezentă în rândul oamenilor. Atunci când ne lăsăm cuprinși de somn noaptea, mintea noastră adormită este inundată de imagini – unele vii și realiste, altele absurde sau chiar terifiante. Anumite vise ne sunt gravate în memorie, gata să fie împărtășite, să ne amuze sau, poate, să ne facă să căutăm pe Google semnificații, în timp ce altele sunt repede uitate.

În ciuda caracterului lor universal, visele rămân înconjurate de multe întrebări fără răspuns. Poate cea mai arzătoare dintre acestea, pentru oricine a avut vreodată un vis cu adevărat intrigant, este: „Ce înseamnă?”

În zilele noastre, cunoaștem destul de multe despre ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce dormim – avem chiar o oarecare înțelegere despre cum ar putea arăta visarea la alte specii – dar motivul pentru care visăm și semnificația acestor vise rămâne un mare mister.

În acest context, am decis să explorăm știința interpretării viselor și să ne întrebăm: Există cu adevărat vreun merit în asta?

Dacă v-ați visat vreodată cu șerpi sau că vă cad dinții (așa cum, aparent, mulți dintre voi ați făcut) și v-ați întrebat ce, dacă există ceva, v-ar putea spune aceasta despre mecanismele interioare ale creierului vostru, acest articol este pentru voi.

Ce sunt visele?

„Visele sunt experiențe senzoriale pe care le avem în timp ce dormim,” ne spune David Billington, psihoterapeut și Director al Institutului de Cercetare a Viselor. „Acestea pot varia de la impresii sau culori subtile la narațiuni complexe până la experiențe de vis lucid, în care ești conștient că visezi deși ești fiziologic adormit.”

În vise, orice este posibil, adaugă Joseph De Koninck, Profesor Emerit de Psihologie la Universitatea din Ottawa, care studiază visele de 50 de ani, ceea ce l-a determinat să le considere „sezon deschis pentru minte”.

Încă învățăm ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce visăm, dar avem câteva idei, explică Billington.

„Putem vedea că există aproape la fel de multă activitate în creier în timpul visării ca și în timpul trezirii, deși de tipuri ceva diferite. Zonele vizuale, de memorie și motorii ale creierului sunt active (deși hormonii somnului împiedică majoritatea oamenilor să-și pună în practică visele), dar zonele de logică ale cortexului sunt mai puțin active, ceea ce ar putea fi un motiv pentru bizarreria multor vise.”

Visarea poate avea loc în orice moment în timpul somnului nostru, dar cele mai vii vise se întâmplă într-o etapă a somnului cunoscută sub numele de mișcare rapidă a ochilor (REM), în timpul căreia – surpriză, surpriză – ochii noștri se mișcă rapid.

Se crede că petrecem în jur de două ore visând în fiecare noapte, deși motivul pentru care facem acest lucru este încă subiect de dezbatere.

„Până în prezent nu există o demonstrație științifică că visele servesc unei funcții biologice,” ne spune De Koninck.

A fost sugerat că visarea ne poate ajuta să procesăm emoțiile și amintirile și să ne ajute să rezolvăm probleme în viața noastră trează. Alte teorii sugerează că visele pot beneficia percepția noastră asupra realitățiilor sau, conform părintelui psihanalizei Sigmund Freud, că servesc pentru a proteja somnul de întreruperi sau reprezintă împlinirea dorințelor nerealizate. Francis Crick, care a experimentat cu teoria viselor după lucrările sale de identificare a structurii ADN-ului, a venit cu o explicație numită „învățare inversă” în care „visăm pentru a uita.”

Chiar și cu aceste numeroase teorii, unele mai convingătoare decât altele, întrebarea „de ce visăm” încă nu are un răspuns definitiv.

Au visele cu adevărat semnificație?

Dacă credeați că întrebarea „de ce visăm” era complicată, întrebarea „ce pot însemna acestea” este și mai mult, complicată și mai mult de faptul că depinde în mare măsură de cine întrebați.

Dacă ați avea capacitatea de a călători în timp și ați întreba grecii sau romanii antici, probabil că v-ar spune că da, visele au semnificație și că acestea acționează ca semne sau predicții ale evenimentelor viitoare.

Vechiul nostru „prieten Freud”, așa cum am menționat mai sus, ar spune – poate fără să ne surprindă, având în vedere că acesta este Freud – că ele reprezintă dorințe reprimate, adesea de natură sexuală.

Carl Jung, care a fondat domeniul psihologiei analitice, ar putea remarca, pe de altă parte, că „visele sunt mesaje trimise din inconștient” și, ca atare, ne pot ajuta să înțelegem psihicul nostru interior.

Dar ce spun psihologii și psihoterapeuții moderni despre acest subiect

„‘Semnificația’ este un termen alunecos în contextul medicinei,” ne spune Billington. Nu există un consens științific despre ce înseamnă visele specifice, dar asta nu înseamnă că nu sunt utile.

„Se poate spune și într-un sens foarte larg că visarea unor lucruri specifice înseamnă că acele lucruri sunt legate de preocupările tale din starea de veghe – fie că este vorba de mod conștient, semi-conștient sau inconștient”, adaugă Billington.

„Dar ce înseamnă o anumită experiență sau imagine de vis pentru o persoană specifică este foarte subiectiv, la fel cum interpretăm experiențele din starea de veghe este foarte subiectiv: un moment de conflict cu un străin ar putea fi foarte perturbator pentru un bibliotecar, dar este doar parte din fiecare zi pentru un portar de noapte”

De Koninck este de acord: „Visarea unui tren nu va însemna întotdeauna moarte, dar va avea diferite semnificații în funcție de cât de mult călătorești cu trenul, sau dacă ești un conducător de tren, sau dacă te temi de a lua trenul, sau dacă nu ai fost niciodată în unul.”

„Cu alte cuvinte, semnificația depinde de experiența de veghe a visătorului [și] de ceea ce conținutul visului rezonanțează cu tine.”

Visele pot fi o sursă foarte utilă de auto-cunoaștere, crede De Koninck, și pot fi utilizate în diferite moduri în psihoterapie.

Ele au semnificație în sensul că… este creierul tău, cu banca ta de memorie și emoțiile tale care sunt exprimate, doar că sunt exprimate într-un mod diferit.

Ce putem învăța din visele noastre?

Poate că nu putem deduce că visarea despre păianjeni înseamnă universal o frică de necunoscut, așa cum o căutare rapidă pe Google te-ar putea face să crezi, dar există încă multe lucruri pe care noi, și în special psihoterapeuții profesioniști, le-am putea învăța din ele, notează IFLScience.com.

„Visele noastre fac parte din conștiința noastră generală, dar se întâmplă în absența stimulării externe, așa că sunt într-un fel o imagine mai clară a ‘eu-lui’ nostru psihologic interior,” spune Billington.

După cum s-a menționat, visele reflectă adesea viețile noastre treze, deși nu sunt o replicare a stării de veghe, doar contigue cu aceasta. Prin urmare, ele ar putea dezvălui lucruri pe care mintea noastră le-a rumegat, cu sau fără știința noastră.

„Visele tind să reflecte preocupările tale curente și să le amplifice. Și asta este interesant în psihoterapie”, spune De Koninck.

Acest lucru este în concordanță cu Teoria Continuității Visării, explică Billington. „Teorii înrudite sunt Teoria simulării amenințărilor și Teoria simulării amenințărilor sociale, care postulează un uz evolutiv pentru vise: că ele ne permit să exersăm răspunsuri la situații amenințătoare (fie că sunt fizice sau sociale) fără să ne punem de fapt în pericol”

În acest sens, ele ne-ar putea ajuta să ne adaptăm. „Ar putea fi un avantaj pentru supraviețuire să fim capabili să încercăm răspunsuri la situații înainte să se întâmple,” continuă Billington.

Visele, sau mai specific coșmarurile, pot fi de asemenea legate de traumele cu care ne confruntăm în viețile noastre treze și „pot fi simptome ale unor tulburări mai ample,” spune Billington.

„Reamintirile repetate ale viselor înfricoșătoare, dăunătoare sau nocive, care duc la somn perturbat și simptome fiziologice de stres (ritm cardiac crescut, niveluri crescute de cortizol) sunt un semn al traumei nerezolvate.” Coșmarurile ocazionale sau idiopatice pot fi normale, a adăugat Billington, dar când sunt „frecvente și perturbatoare ar putea fi semne ale altor perturbări psihologice non-traumatice, inclusiv Tulburare de Coșmar.”

Visele sunt poate povești alegorice sau mituri despre noi înșine.

Coșmarurile persistente ar putea indica alte condiții, cum ar fi PTSD sau schizofrenia, conform lui De Koninck. Ele ar putea fi, de asemenea, un factor de risc pentru suicid. „Când cineva are multe coșmaruri are o semnificație pentru noi. Semnificație spre a spune: ‘Oh, trebuie să acorzi atenție, este ceva în neregulă acolo.’”

De asemenea, este posibil ca gândurile și sentimentele reprimate, de care s-ar putea să nu fim conștienți, să ne revină în vise. „Prin urmare, ar putea fi util să petreci puțin timp reflectând asupra a ceea ce apare în visele tale,” a recomandat Billington, fie că este vorba individual, cu cineva apropiat, sau, ideal, cu un terapeut.

„Oare acel vis cu un coleg care se transformă într-un vârcolac este poate o dramatizare a unei laturi ale lor de care suntem doar periferic conștienți? Latura lor volatilă, schimbătoare, agresivă, poate? Sau a fost doar pentru că ai urmărit Un vârcolac american în Londra weekendul trecut?”

Nu doar noi putem învăța din visele noastre. Când le împărtășim cu alții, le spunem lucruri despre noi înșine de care nici măcar noi nu suntem conștienți, „pentru că vulnerabilitatea noastră este împărtășită prin metaforă și simbol mai degrabă decât în mod direct,” a explicat Billington. „În acest mod, visele sunt poate povești alegorice sau mituri despre noi înșine.”

Luând toate acestea în considerare, poate că am putea toți să acordăm puțin mai multă atenție imaginațiilor noastre nocturne, dar mai bine să nu ne împotmolim prea mult în deznodarea lor, în special dacă nu ne putem aminti de ele.

„Poate fi important să acorzi atenție viselor. Dar dacă nu o faci, nu este nicio problemă. Dormi bine – nu te îngrijora.”, subliniat în final De Koninck

Rolul viselor în cultura și superstițiile românești

În tradiția românească, visele sunt adesea văzute ca o formă de comunicare între lumea spirituală și cea materială. Multe dintre interpretările viselor au rădăcini adânci în credințele și superstițiile populare, fiecare simbol oniric având semnificația sa specifică. De exemplu, visul în care cineva își pierde dinții este adesea interpretat ca un semn de schimbare majoră sau pierdere, în timp ce visarea apei curgătoare poate simboliza curățenia spirituală sau emoțională.

Interpretarea viselor: tradiție vs. modernitate

Deși interpretarea viselor are rădăcini străvechi, interesul pentru semnificația lor transcende timpurile, fiind relevant și în contextul modern. Psihologia modernă, prin figuri precum Sigmund Freud și Carl Jung, a oferit noi perspective asupra viselor, considerându-le manifestări ale dorințelor reprimite sau mesaje din inconștient. În contrast, în cultura românească, interpretarea tradițională a viselor păstrează o conexiune puternică cu natura, destinul și semnele divine.

Vise prevestitoare și semne

Multe dintre visele interpretate în cultura românească sunt considerate prevestitoare, oferind indicii despre evenimente viitoare. Visele cu serpi, de exemplu, sunt adesea legate de trădare sau pericol iminent, în timp ce visarea nunților poate indica bucurie și unitate. Această credință în vise ca semne prevestitoare reflectă o înțelegere profundă a legăturii dintre om și universul înconjurător, o trăsătură caracteristică spiritualității românești.

Ritualuri și practici onirice

În anumite zone rurale ale României, există încă practici și ritualuri legate de vise. De Sânziene sau de Dragobete, de exemplu, fetele tinere practică ritualuri specifice pentru a visa pe cine se vor căsători. Aceste tradiții, transmise din generație în generație, evidențiază importanța culturală a viselor și rolul lor în navigarea vieții cotidiene și a deciziilor importante.

În cultura românească, visurile sunt mai mult decât simple manifestări ale minții subconștiente; ele sunt considerate ferestre către suflet, oferind înțelesuri profunde și ghidare spirituală. Deși interpretările pot varia de la o persoană la alta, fascinația comună pentru semnificația viselor reflectă o dorință umană universală de a înțelege mai bine lumea noastră interioară și legătura cu cea exterioară.