Zona Tăcerii, locul de pe Terra unde sunetele sunt înghițite și apar OZN-uri

Astăzi vom vorbi despre o zonă unică unde se petrec fenomene bizare pe care specialiștii nu le pot explica.

Este vorba de Zona Tăcerii din Mexic, locul în care undele TV sau ale telefoanelor mobile nu pot fi recepționate.

Oricine încearcă să pătrundă aici cu gadgeturi va avea parte de o reală surpriză. Busolele se rotesc frenetic, bateriile se descarcă aproape instant și radiourile nu găsesc nicio frecvență. Hai să aflăm mai multe lucruri despre acest loc bizar!

Unde este Zona Tăcerii

În deșertul arid Chihuahua din Mexic, la 400 km de granița cu America, se află un loc protejat în care se petrec multe fenomene inexplicabile. Spațiul e situat între paralele 26 și 28, asemeni piramidelor egiptene, orașelor sfinte din Tibet sau cu Cape Canaveral. Pentru că niciun sunet sau undă nu trece perimetrul, locul a fost numit Zona Tăcerii sau Triunghiul Bermudelor mexican. Autoritățile ambelor țări au decis să păstreze în secret ceea ce se întâmplă aici.

Cine a descoperit Zona Tăcerii

Inginerul Harry de la Pena a fost primul care a observat că se petrece ceva neobișnuit, după ce a descoperit o vale aridă cu aspect preistoric. Acolo se afla o oază pe marginea căreia locuiau mai multe triburi ce au pus bazele localității Ceballos. Harry de la Pena a început expediția, dar a observat că nu poate comunica prin stațiile radio. În plus, oamenii din zonă nu au semnal pentru a se uita la tv. Explicația a fost simplă: un câmp magnetic extrem de puternic împiedică propagarea undelor radio în regiune.

Misterele din Zona Tăcerii

Martorii susțin că vegetația nu mai crește de ani de zile și tot ce a rămas pare a fi ars, ca pe timpul secetei. Tot ei spun că au văzut diverse OZN-uri pe timpul nopții. În 1975, în Zona Tăcerii a căzut și un meteorit de 10 tone și tot aici au loc, destul de frecvent, incidente de radiații cosmice. Din cauza lor, animalele suferă mutații genetice. Broaștele au desene în formă de hexagon pe carapace, șerpii sunt foarte mari și au culoarea violacee, iar insectele au mutații unice.

„Tocmai radioactivitatea prezenta peste normal este cauza prezentei unor serpi gigantici sau a unor roci cu un colorit foarte puternic, de exemplu, albastru”, explica cercetătorul Arman Gomez Barrios.

Primul OZN văzut

Între anii 1910-1921, în perioada Revoluției Mexicane, au apărut primele documente care atestă OZN-uri în Zona Tăcerii. Evenimentele s-au repetat în 1967, când aviația mexicană a văzut OZN-uri de peste 12 metri lungime care zburau lângă ei. Acestea survolau la zonă joasă și degajau un jet roșu. OZN-urile ar veni din zona muntoasă și au o lumină orbitoare și de vină ar fi anomalia magnetică ce atrage particule metalice de origine extraterestră. În 1976, un OZN de 300 de metri ar fi survolat la altitudine mică zona, cauzând câinii să urle puternic și animalele să evadeze din țarcuri.

Prima dispariție din Zona Tăcerii

În 1930, aici a dispărut aviatorul Francisco Sarabia și avionul pe care îl pilota. Acesta se întorcea din Coahuila și mergea spre Texas. Înainte de a pierde legătura cu turnul de control, Francisco Sarabia a transmis că motorul s-a oprit din senin și comenzile avionului s-au blocat. Nu a fost găsit niciodată.

Testele Americii în Zona Tăcerii

În 1970, americanii de la baza White Sands ar fi testat în vecinătatea Zonei Tăcerii, în deșertul New Mexico, un tip nou de rachetă. Aceștia nu au putut coordona traseul și părea că altcineva o ghidează. Americanii au fost obligați să distrugă racheta și să curețe zona de resturi radioactive, fiind somați și de către autoritățile din Mexic. O echipă de experți a încercat să afle nivelul de radiații din zonă și a testat nisipul. Au descoperit că, în urmă cu milioane de ani, acolo ar fi fost multă apă și acum zona a mai fost botezată și Marea Tethis.

Ploaia din 1975

În 1975, doi cercetători au fost surprinși de o ploaie torențială în timp ce studiau zona. S-au refugiat în mașina lor, dar solul a devenit rapid mlăștinos din cauza apei. Cei doi susțin că au apărut doi bărbați în combinezoane galbele, foarte înalți și atletici, care le-au împins mașina. După ce au fost în siguranță, cei doi oameni au dispărut.

Furtuna de nisip

În octombrie 1975, profesorii Ernesto și Josefina Diaz adunau roci și fosile pentru laboratorul școlii lor. O furtună de nisip se iscă din senin și cei doi strâng bagajele, pentru a pleca imediat. Furtuna îi răstoarnă într-o mlaștină și apar două ființe înalte, cu silueta ca a unei sticle, cu mijloc subțire, gât lung și picioare late, în pelerine galbene. Au scos mașina profesorilor din mlaștină și apoi au dispărut bizar.