Uraganele ocolesc zona Ecuatorului: motivul bizar pentru care se întâmplă asta

Uraganele, cicloanele și taifunurile stârnesc, în mod regulat, furtuni de dimensiuni mari în jurul zonelor tropicale ale planetei noastre.

Cu toate acestea, un fapt destul de curios este că ele rareori se apropie de zona ecuatorială și nu o traversează aproape niciodată.

Uraganele, cicloanele și taifunurile nu reprezintă toate același fenomen, iar numele lor diferă în funcție de locul de pe planetă în care au loc: uragane în Atlanticul de Nord și Pacificul de nord-est, taifunurile în Pacificul de Vest și ciclonii în Oceanul Indian.

Uraganele arată, în mare măsură, ca o turbină gigant care se învârte alimentată de aer cald și umed. Ele tind să se formeze în mările tropicale, unde apele au peste 26°C.

Aerul de deasupra suprafeței mării este încălzit de apele calde, făcându-l să se ridice și să se răcească, formând nori și furtuni.

Cu ajutorul vântului, aceste condiții pot face o furtună să se rotească. În cele din urmă, norii în creștere, de deasupra, eliberează ploaia și aruncă căldură la suprafață, alimentând și mai mult furtuna de dedesubt.

Direcția vântului și rotația uraganului sunt dictate de forța Coriolis, forța de inerție a unui obiect care este cauzată de rotația Pământului.

Explicația științifică

În emisfera nordică, rotirea Pământului face ca aerul să fie tras în sens invers acelor de ceasornic, ceea ce are ca rezultat uragane care se rotesc în sens invers acelor de ceasornic.

În emisfera sudică se întâmplă invers și se învârt în sensul acelor de ceasornic.

Deși se dezvoltă în apele tropicale, uraganele se formează rareori la mai puțin de 300 de kilometri de Ecuator.

Asta deoarece nu există nici un efect Coriolis aici, ceea ce înseamnă că furtunile nu au tendința de a se „învârti” într-un uragan.

De asemenea, nu vedem uragane traversând Ecuatorul deoarece ar însemna efectiv că ar trebui să se oprească din rotire, să-și inverseze direcția, brusc.