Scrisoarea de dragoste veche de 2.500 de ani, descoperită într-un sarcofag: ce secrete ascunde artefactul

Orașul İznik, din nord-vestul Turciei, poate să nu fie la fel de cunoscut ca Istanbulul din apropiere, dar are o istorie la fel de lungă și de poveste.

Odată condus de adepții lui Alexandru cel Mare, a devenit, în cele din urmă, unul dintre cele mai importante centre urbane din Imperiul Roman, unde, redenumit Niceea, și-a găsit faima în istoria creștină, găzduind primul și cel de-al doilea Sinod de la Niceea – întâlnirile care au stabilit în mod oficial unele dintre convingerile fundamentale ale religiei.

De-a lungul secolelor de atunci, au fost cutremure, invazii, industrie și declin, unele dintre cele mai vechi și mai venerate situri distruse chiar și în epoca modernă. A fost capitala a patru civilizații și a fost sugerată ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Având în vedere toate acestea, poate fi surprinzător că orașul abia și-a făcut propriul muzeu – dar acum, la mai bine de doi ani de la așezarea primei pietre, Muzeul de Arheologie İznik a fost, în sfârșit, finalizat.

Scrisoarea este un artefact din muzeul din İznik

„Noul muzeu conține bunuri culturale mobile destul de importante”, a declarat fostul director al muzeului și arheolog Taylan Sevil pentru agenția locală de presă Ihlas.

„Există artefacte ale multor civilizații din timpuri preistorice până în prezent”.

Printre aceste artefacte se numără un joc de masă din marmură, din epoca romană, un sarcofag decorat, dedicat eroului grec Ahile și sarcofagul generalului lui Alexandru cel Mare Antigonos I. Dar există o altă relicvă care este și mai intrigantă: o scrisoare de doliu romană antică, găsită în mormântul lui Antigonos, proaspăt tradusă și afișată la 2.500 de ani după ce a fost compusă inițial.

„Eu, tristul Arete, strig din tot trupul și sufletul, din mormântul lui Antigonos”, se arată în scrisoare.

„Îmi smulg părul de durere și mă exprim plângând. Acest ghinion, moartea, m-a prins”.

Nu se știe cine a fost „Arete” – termenul nu este cu adevărat un nume, ci un concept grecesc antic care descrie „excelență”, într-un fel. În funcție de ce sau cui a fost aplicat, se poate referi la realizarea întregului potențial al cuiva; virtute morală; autoconstrângere sau justiție; putere și vitejie; sau, pur și simplu, starea de a fi „bun”.

Dar de la oricine a venit mesajul, acesta transmite o poveste emoționantă prin care trecem cu toții la un moment dat: durerea pierderii cuiva important pentru noi. Nu e de mirare, așadar, că este unul dintre punctele de vedere ale noului muzeu, despre care oficialii speră să devină unul dintre cele mai importante din lume.

„Muzeul umple un gol uriaș aici”, a spus Sevil.

„Va invita oamenii să fie martori ai civilizației mondiale”.