Moartea lui Fulger, la Buftea, povești sângeroase de pe platourile de filmare. „A murit în picioare, aşa cum mor caii”

Istoria cinematografiei româneşti conține povești absolut senzaționale, legate de cele mai importante filme de la noi din țară. Însă, din păcate, nu toate sunt cu final fericit.

Un exemplu bun este cazul lui, Adrian Ştefănescu, cascadorul care s-a accidentat destul de grav când filma la Săgeata căpitanului Ion, iar o explozie necontrolată l-a ucis pe iubitul armăsar Fulger.

Săgeata căpitanului Ion a intrat în producție în data de 8 octombrie 1971, sub titlul inițial Legendă valahă.

Printre cei care au jucat în acest film s-au numărat Vladimir Găitan (în rolul Căpitanului Ion), Ion Marinescu (în rolul Vistiernicul Flor), Amza Pellea (în rolul lui Ali-Beg), Ion Besoiu (în rolul Boierului Andrei), Virgil Ogăşanu (în rolul lui Vlad Ţepeş), Mircea Albulescu (în rolul luiXalom), Nicolae Secăreanu (în rolul lui Orbul) și Ştefan Velniciuc (în rolul lui Radu cel Frumos).

Săgeata căpitanului Ion, sfârșitul armăsarului Fulger

Săgeata căpitanului Ion a rămas în istorie dintr-un motiv cât se poate de nefericit. Așa cum menționam anterior, o explozie avea să-l ucidă pe Fulger, calul care participa, la rândul său, la filmări. Tot atunciși tot acolo, cascadorul Adrian Ștefănescu avea parte de o accidentare gravă.

„S-a întâmplat a doua zi după ce mă convinsesem că totuşi în cascadorie nu se pot întâmpla accidente prea grave. Începusem să mă simt un pic bufon. Toată lumea îi consideră pe cascadori nişte profesionişti ai riscului şi uite că tocmai în cascadorie accidentele sunt foarte mici.

De cele mai multe ori, câte o julitură, câte o tăietură sau, cel mult, o fractură. Printre rugbişti sau boxeri, accidentele sunt aceleaşi şi ei sunt sportivi amatori nu profesionişti ai riscului. Ei, da. Au murit un Gil Delamare şi încă vreo câţiva, dar procentajul e foarte mic. Şi a venit ziua de marţi cu ceva soare şi cu echipa Săgeata căpitanului lon în febră. Trebuiau terminate secvenţele de la Ciocăneşti. O căruţă peste care sar cu caii doi turci”, a declarat acesta, într-o primă instanță, citat de adevărul.ro.

„Era o tabără turcească căreia i se dăduse foc. Căruţa era încărcată cu praf de puşcă şi exploda, Bineînţeles că în căruţă nu era praf de puşcă (n-ar fi dat efectul scontat) ci, sub căruţă erau trei furnale care aruncau căruţa în aer. Două erau orientate lateral şi explodau când caii erau în săritură, iar al treilea, mai puternic, sfărâma căruţa după aterizarea celor doi. La pianul exploziilor era Soby, iar cei doi turci, Stavru şi Ştefănescu.

Eu eram culcat pe burtă la zece paşi de căruţă cu un aparat de fotografiat în mână. «Motor!» Eram liniştit, soarele mă bătea în spate, coatele mi se înfundaseră în pământul glodos şi mă uitam prin obiectivul aparatului la cei doi care se apropiau în galop. Am fost liniştit până ce caii s-au înălţat peste căruţă. Atunci am îngheţat şi vocea lui Szoby spartă şi ea de emoţie m-a zgâlţâit ca un curent electric: Băăă! Dacă dădeam explozia? Calul lui Adrian căzuse în căruţă.

Dacă făcea contactul, era acolo destul explozibil să-l facă praf cu cal cu tot. Asta a mărit tensiunea şi când s-a reluat filmarea uitasem că în cascadorie nu se întâmplă accidente prea grave. Şi din nou, galopul cailor, soarele, pământul, zborul peste căruţă şi primele două explozii ca o uruială. Uuuff!

M-a strâns gheara neagră a presimţirii şi am uitat să apăs pe declanşatorul aparatului, apoi aterizarea şi a treia explozie, mai mare şi puternică, ca un geamăt. Brramf! Ştefănescu se clătina în şa şi Stavru, care încerca cu o mână să-l ţină, iar cu cealaltă trăgea de dârlogii calului. Până la urmă, Ştefănescu a căzut iar băieţii îl dezbrăcau; plin de sânge, îl ţinea pe Szoby de mână: Fă ceva pentru mine! Nu mă lăsa aşa!. I-au făcut.

L-au pus pe o blendă şi l-au suit într-o maşină să-l ducă la spital. Szoby era transpirat şi trist. Ai văzut, Gruşa? Altădată să nu mai scrii că numai în romane se accidentează cascadorii la explozii. N-o să mai scriu. Îmi suna în urechi vocea lui Ştefănescu ca o placă stricată: Nu mă lăsa aşa. Nu mă lăsa aşa. Nu mă lăsa aşa. Avea un pumn de carne mai puţin pe spate. Apoi a început coşmarul. Peste tot pete de sânge. Pentru a doua oară, în zece minute, mă băteau gânduri negre. Nu putea să curgă atâta sânge doar de la Ştefănescu”, a mai spus acesta, potrivit sursei citate anterior.