Hăituit, umilit și interzis, regizorul fuge cu o barcă din România. Moștenirea culturală fabuloasă a marelui Liviu Ciulei
Liviu Ciulei rămâne în istoria culturii românești ca unul dintre cei mai remarcabili regizori, aducând contribuții semnificative atât în lumea teatrului, cât și în cea a filmului. Actorul fuge din România într-o barcă, iar în ciuda faptului că acesta trăiește în exil, numele său a rămas adânc înrădăcinat în cultura românească.
Pe data de 7 iulie 1923, la București, s-a născut acest artist polivalent, cu un talent excepțional pentru a da viață și profunzime operelor pe care le-a abordat. Chiar de la începuturile carierei sale, Liviu Ciulei și-a demonstrat versatilitatea artistică, absolvind Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, dar și Facultatea de Arhitectură.
Aceste fundamente solide în artă și design au contribuit la creația sa ulterioară de opere magistrale. Debutul său în actorie, în 1945, la Teatrul Mic, în piesa „Încătușarea”, a dat dovadă de îndrăzneală și pasiune pentru performanță. A continuat să strălucească pe scenele teatrelor bucureștene, iar apoi s-a aventurat în lumea filmului, făcându-și debutul în 1951 în producția „În sat la noi”.
În 1952, a fost autorul scenariului filmului „Mitrea Cocor”, lucrând împreună cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, iar regizorii au fost Victor Iliu și Marietta Sadova. În anul următor, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, a realizat scenariul peliculei „Nepoții gornistului”, sub regia lui Dinu Negreanu. În 1954, a continuat să contribuie în aceeași postură la crearea filmului „Răsare soarele”, iar regia a fost din nou asigurată de Dinu Negreanu. Apoi, în 1957, a fost scenaristul filmului „Pasărea furtunii”, regizat tot de Dinu Negreanu.
În același an, 1957, a debutat ca regizor de film cu producția „Erupția”. Mai târziu, s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, cunoscut acum ca Teatrul Bulandra. De asemenea, în același an, 1957, și-a făcut debutul ca regizor de teatru, aducând pe scenă piesa „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash.
În 1961, a demonstrat un talent excepţional în ochii publicului şi ai criticilor de specialitate cu o montare extrem de originală a piesei „Cum vă place” de Shakespeare.
La Teatrul Bulandra, a pus în scenă cu succes piese notabile, precum „Azilul de noapte” de Maxim Gorki (1958), „Sfânta Ioana” de George Bernard Shaw (1958), „Intrigă şi iubire” de Friedrich Schiller (1965), „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht (1969), „Leonce şi Lena” de Georg Buchner (1970), „Play Strindberg” de Friedrich Durenmatt (1971), „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale şi „Elisabeta I”, bazat pe Paul Foster.
Actorul Liviu Ciulei fuge din România cu o barcă
Momentul cu adevărat răsunător în cariera sa l-a reprezentat câștigarea marelui premiu pentru regie la Cannes în 1965, pentru pelicula „Pădurea spânzuraților”. Acest film, considerat unul dintre cele mai remarcabile creații cinematografice românești din istorie, a cucerit publicul internațional prin regia sa excepțională și interpretările actorilor de excepție. Prin acest succes, Liviu Ciulei a adus faima și recunoașterea înaltă artei regizorale românești.
Cariera sa nu s-a limitat la teatrul și filmul din România. În calitate de director artistic al Teatrului Bulandra timp de peste 10 ani, între 1963 și 1974, Ciulei a adus inovații și viziuni revoluționare în lumea teatrului românesc. Totuși, cenzura comunistă l-a îndepărtat din această poziție, în urma unui scandal legat de premiera piesei „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie.
Odată cu decizia sa de a părăsi România în 1980, pe parcursul filmărilor pentru un documentar despre marinarul român, Liviu Ciulei a ales calea exilului. Viața sa a fost marcată de anii grei de marginalizare, iar regretul pentru acest lucru a fost împărtășit și de colegii săi. Cu toate acestea, contribuțiile sale artistice au continuat să strălucească pe scenele internaționale.
În timpul exilului său, Liviu Ciulei a continuat să rămână un nume important în lumea teatrului. Cândva director al Teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota, și apoi profesor de teatru la universități de prestigiu din Statele Unite, a influențat dezvoltarea mișcării teatrale din secolul XX. Munca sa s-a întins dincolo de ocean, cu montări pe scene importante din Germania și Australia, iar impactul său în inovația artistică a fost lăudat de critici și de public.
Întoarcerea în România după evenimentele din 1989 a marcat un moment important în viața lui Ciulei, acesta regizând o serie de piese celebre și devenind director onorific al Teatrului Bulandra. Cu toate că drumul său a fost presărat cu obstacole și decizii dificile, moștenirea sa în artă rămâne puternică și impresionantă.
Astfel, Liviu Ciulei rămâne o personalitate remarcabilă în istoria culturală românească, un pionier al teatrului și filmului, și un exemplu al puterii artei de a inspira și de a depăși granițele geografice și temporale. Astăzi, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa, ne amintim de acest om de excepție și de contribuția sa inestimabilă la patrimoniul artistic al României și lumii.