Povestea cinematografiei în România, de la începuturi și până la Cannes

Povestea cinematografiei în România, de la începuturi și până la Cannes
17:33 23.04.2018

Cinematografia este invenția secolului XIX. Două secole mai târziu aflăm că cinematografia nu s-a demodat. Dimpotrivă, a căpătat diferite forme și nuanțe, de care te bucuri zilnic. Chiar și așa, primele filme din lume realizate prevesteau asta. Oamenii erau fascinați și, totodată, speriați de ceea ce au realizat frații Lumière.

Ca în majoritatea cinematografiilor timpurii ale lumii, timpul a șters și uitat multe dintre primele proiecții românești. Zeci de titluri și ecranizări au fost distruse și pierdute pentru totdeauna. Din aceste filme, au rămas doar amintiri, articole și fotografii publicate în ziarele de atunci.

Istoria cinematografiei din România începe înainte de 1900, cu proiecții de film care au ajutat la trezirea curiozității publice față de noua invenție. Din cauza condițiilor tehnice rudimentare, filmele timpurii au proiectat realități, scene foarte scurte – mai puțin de un minut.

Din 1965, Arhiva Națională de Filme (ANF) a depus un maximum de efort și a reconstituit istoria obscură a începuturilor cinematografiei românești, în paralel cu publicarea de memorii și cercetări private realizate de iubitorii cinematografiei.

Primul film din România a fost Parada Regală, la 10 mai 1897, care-l arată pe Regele Carol I în fruntea paradei.

Începuturile cinematografiei: primele filme din lume

Tehnologia filmului își are rădăcinile la începutul anilor 1830, când Joseph Plateau din Belgia și Simon Stampfer din Austria au dezvoltat simultan un dispozitiv numit fenakistoscop. El încorpora un disc rotativ cu sloturi, prin care se putea vedea o serie de fotografii care creaua efectul unui o singură imagine în mișcare.

La sfârșitul anilor 1880, diferiți oameni au început să experimenteze arta fotografiei. Mulți dintre ei au amestecat și așezat mai multe fotografii, iar rezultatul era o iluzie a unei proiecții cinematografice. Chiar și așa, munca era dificilă, iar astfel de filme erau rare.

În 1895 a rulat primul film comercial din lume, la Grand Cafe din Paris, film realizat de Louis și Auguste Lumière. Tot frații Lumière au dezvoltat practica fotografiei color –  placa Autochrome – care a debutat în 1907.

Calul în mișcare – 1878

Fotografia în mișcare a fost realizată folosind mai multe camere – este prima imagine cinematografică văzută și realizată vreodată. Fotografiile individuale au fost așezate într-o singură imagine video.

Acest „film” a fost făcut cu scopul de a răspunde în mod științific unei întrebări dezbătute intens în acea perioadă: toate cele patru copite ale calului rămân pe pământ când acesta galopă? Așa s-a născut fotografia în mișcare.

Ceea ce nu mulți știu e că înainte de această imagine în mișcare a mai existat una, realizată în 1877, care rulează timp de un minut și zece secunde. Inventatorul Louis Le Prince a pierdut startul de a o arăta lumii din cauza unor scandaluri și conflicte în care era implicat. Unul dintre ele amintește de uciderea soției sale.

Roundhay Garden Scene – 1888

Cel mai vechi film în mișcare, care arată o acțiune consecutivă reală, are doar 2,11 secunde. Practic, este primul film tehnic și a fost realizat de inventatorul francez Louis Le Prince. Conform Cărții Recordurilor Guinness, este cel mai vechi film care a supraviețuit.

Sosirea trenului în gară – 1895

Filmul mut de 50 de secunde arată intrarea unui tren tras de o locomotivă cu aburi, care ajunge în gara orașul francez la Ciotat. Este o viziune unică, până atunci neatinsă, care ilustrează un aspect al vieții de zi cu zi. Există și o legendă urbană asociată cu acest film – atunci când filmul a fost proiectat pentru prima dată, audiența a fost atât de speriată de imaginea trenului cu dimensiuni normale, încât s-au speriat, au țipat, și au fugit care încotro să se ascundă.

Primul film de lungmetraj, care a avut sincronizat sunet și un dialog, a ieșit în 1927 – The Jazz Singer. Chiar și așa, înainte de acesta, în 1926, apăruse Don Juan, care avea o coloană sonoră sincronizată, preîncărcată.

Cam astea sunt filmele amintite și creditate ca fiind primele producții cinematografice, deși, înainte de ele, oamenii s-au tot jucat cu tehnologia și multe producții cu sunet au rulat, dar nu sunt amintite.

De exemplu, filmul de două minute Cyrano de Bergerac (1900) este considerat de mulți ca fiind primul film care folosește atât sunete sincronizate, cât și culori; imaginea a fost trasă în alb-negru, iar culoarea a fost ulterior adăugată în anumite părți.

Cinematografia românească: primele filme românești

Prima proiecție cinematografică din România a avut loc pe 27 mai 1896, la mai puțin de cinci luni de la prima ecranizare publică a fraților Lumière, pe 28 decembrie 1895, la Paris. După prima reprezentare a fraților Lumière la București, Mișu Văcărescu – descendent al boierului Văcărescu – jurnalist pentru L’Indépendance Roumanie, nota că „ a avut loc miracolul secolului”.

Parada de 10 mai 1897 – primul film tras în România

În anul următor, în 1897, cameramanul Paul Menu (angajat al fraților Lumière), a tras primul film din România – Parada regală, în frunte cu Regele Carol I al României. Timp de două luni, cameramanul a continuat să filmeze diferite evenimente, dar doar două dintre ele au rămas în catalogul fraților francezi. Imaginile arătau diverse evenimente care au avut loc în România, inclusiv imagini ale inundaților de la Galați sau cu navele românești de pe Dunăre.

Din păcate, până în 1898, interesul românilor pentru cinematografie a început să scadă. Manu și-a vândut camera, care a fost cumpărată de doctorul Gheorghe Marinescu – devenit primul regizor român.

Marinescu a realizat o serie de filme scurte cu tematică medicală între 1898 și 1899. Împreună cu Constantin M. Popescu, a realizat în 1898 primul film științific din lume.

Primul film de ficțiune

Câțiva ani mai târziu, în România apar primele filme fictive românești mute. Păpușa, produs de cameramanii Nicolae Barbelian și Demichelli, în colaborare cu Marinescu, este considerat a fi primul film fictiv din țară. Chiar și așa, primul film fictiv românesc recunoscut este Amor Fatal, cu Lucia Sturdza, Tony Bulandra și Aurel Barbelian, actori de la Teatrul Național București. Filmul a fost regizat de Grigore Brezeanu și proiectat în 1911.

În timpul Primului Război Mondial, producția de film a fost, în principal, îndreptată spre documentare și știri. Majestatea sa Ferdinand I a fost filmat pe front, împreună cu generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu, în timp ce Regina Maria a fost filmată în spitale, ajutând pacienții. Unele dintre aceste scene au fost folosite în filmul Ecaterina Teodoroiu, produs în 1930.

Primul film românesc animat

În 1920, apare primul film animat, realizat de Aurel Petrescu, numită „Păcală în Lună”. Din păcate, absolut toate animațiile sale sunt pierdute astăzi.

Primul film românesc cu sonor

Realizat în 1934, filmul Bing-Bang, o „humorească muzicală”, a fost și prima producție cinematografică integral românească. „Bing Bang” este povestea unor șomeri din Bucureștiul interbelic, jucați de renumiții comici ai acelor vremuri, Nicolae Stroe și Vasile Vasilache

„Bing Bang” a fost realizat în totalitate de români. Aparatura sonoră care a fost folosită la înregistrare a fost construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani, care fusese și producătorul executiv. Filmările au avut loc în Cișmigiu, la Grădina Icoanei, la Lacul Snagov și la Ateneul Popular de pe strada Romană. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 300.000 de lei, dar investiția a meritat,  datorită succesului pe care l-a avut.

În orice caz, cinematografia din România a devenit proeminentă după anii 2000, odată cu apariția unor filme apreciate și premiate peste hotare. „Moartea domnului Lăzărescu” – în regia lui Cristi Puiu – și 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile – în regia lui Cristian Mungiu – sunt ecranizările care au deschis ochii occidentului.

loading...