Fără el, I.L. Caragiale nu ar mai fi fost la fel. Cine a fost Cilibi Moise, rolul său fascinant în istorie și literatură [VIDEO]
Cilibi Moise a fost o figură emblematică a vremurilor sale, s-a născut într-o familie săracă din Focșani, în 1812. Având zece frați și lipsuri materiale din plin, a trebuit să-și asigure singur mijloacele de trai încă de la o vârstă fragedă.
Cilibi Moise, un băiat sărac, dar isteț
Lipsit de posibilitatea de a merge la școală, a devenit negustor ambulant, purtând tot ce avea de vânzare într-un coșuleț de mână. Printre șireturi de ghete, poze de haz, sau alifii de ras, își atrăgea clienții cu strigături inventate, ceea ce l-a făcut cunoscut în tot târgul.
A decis să strângă aceste ziceri într-o cărțulie, deși nu știa să scrie. Își dicta aforismele, iar printre cei care i-au fost scribi se numără și Ion Luca Caragiale, care și-a descoperit, astfel, dragostea pentru scris.
Considerat un geniu oral, Cilibi Moise a fost comparat de George Călinescu cu Anton Pann, alt personaj marcant al epocii. Maximele sale erau pline de umor bătrânesc și sănătos, atrăgând atenția trecătorilor prin glume, anecdote și pilde ce-i curgeau din gură.
Revista Convorbiri literare, din 1884, îl prezintă ca pe un om sărac, dar isteț la minte, care umbla prin iarmaroace și străzile Bucureștilor cu bocceaua sa de mărunțișuri.
Folosindu-se de filosofia firească a Orientului, el aduna oamenii în jurul său prin maxime și vorbe memorabile. Mai târziu, „snoavele” sale au fost transcrise și tipărite, răspândindu-se în țară.
Popularitatea sa a crescut astfel, iar multe dintre vorbele și maximele sale au rămas în conștiința colectivă, străbătând și rămânând în memoria poporului. Cilibi Moise a fost o figură remarcabilă a vremurilor sale, datorită spiritului său isteț și umorului sănătos, rămânând astfel în istoria culturală a României.
Cilibi Moise – Imagine arhivă
Caragiale, puternic influențat de existența lui Moise
I. L. Caragiale, marele dramaturg, a fost puternic influențat de Cilibi Moise și spunea că preferă „viului mort pe mortul viu”. Moise îi dicta aforismele, iar când unele părți din materia Claponului nu-l satisfăceau pe Caragiale, acesta le înlocuia cu pagini din Nastratin Hogea sau din Povestea vorbii, de Anton Pann.
De-a lungul timpului, Moise a devenit o sursă de inspirație și pentru alți scriitori și ziariști. George Ranetti, publicist la Furnica, a folosit maximele și apropourile lui Moise pentru revista Zeflemeaua.
Și editura Librăriei Universala”Alcalay & Co. a publicat o ediție a Practicii și apropourilor lui Cilibi Moise, subliniind unicul său talent și originalitatea de care dispunea.
Caragiale a mărturisit că îi datorează mult lui Cilibi Moise în ceea ce privește conștientizarea necesității de a lucra cu atenție și chibzuință la scris, dictându-i câteva cuvinte, apoi refăcându-le până găsea forma potrivită.
În ciuda statutului său modest și a vieții dificile, Cilibi Moise a rămas o sursă de inspirație și un susținător al celor umili și nevoiași, lăsând un impact profund în memoria colectivă.
Vezi și: Cum a murit Caragiale, a fumat 80 de țigări în acea noapte. Plecase frustrat din România