După 10 ani în Italia și Malta, s-a întors în România să-și împlinească visul de o viață: Paul a deschis o afacere de succes la Sibiu

În timp ce numărul românilor care pleacă peste graniță să-și împlinească visul în occident pare mai mare ca niciodată, Paul Moinea este una dintre excepțiile de la regulă. S-a întors în România cu soția lui, Petra, și a deschis Alessandro’s la Sibiu, doar unul dintre proiectele pe care cei doi le au împreună pe meleaguri mioritice.

Aproximativ 1,1 milioane de români își fac viața în Italia, ei reprezintă aproape 23% din populația de stranieri a peninsulei. Cei mai mulți dintre ei nu se mai întorc în România decât în vacanță, câte săptămâni pe an, poate chiar la câțiva ani. Dincolo de faptul că s-a bucurat de gastronomia locului, Paul a mers în Italia să învețe, să-și ducă pasiunea la un alt nivel, să dobândească un pachet stufos de cunoștințe doar pentru ca, la un moment dat, să le pună în aplicare acasă, în România.

Povestea lui a continuat în Malta. Tot cu multă muncă, tot cu nopți nedormite, tot cu o ambiție ancorată într-un vis ce urma să se materializeze ”acasă”, Paul a lucrat în bucătării de top din insula din Mediterană. Tot acolo a învățat partea de management, atât de importantă în administrarea unei afaceri. Chiar dacă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar autoritățile române nu-ți fac viața foarte ușoară când vrei să deschizi o afacere, cu răbdare și perseverență, planurile sale au început să se materializeze la Sibiu. Dacă mai ai în vedere și restaurantul Plai al soției sale și conferința I.D.E.A.L. Evolution ( Idei /Dezvoltare / Evoluție / Abilități / Local ) la care lucrează împreună, Paul și Petra au făcut o treabă grozavă în a transforma acest oraș transilvănean într-o destinație gastronomică de referință în România. Apropo, restaurant Plai se redeschide pe 20 iulie, iar Alessandro’s își așteaptă oaspeții de marți până sâmbătă.

Paul și Petra s-au întors acasă în 2019 și au planuri mari, în continuare

În urmă cu câteva zile, am reușit să povestesc cu Paul despre aventura lui peste graniță, despre ce l-a adus înapoi acasă și, mai ales, despre planurile sale din România.

1. Când și de ce ați plecat din România?

Am plecat din România în primăvara lui 2009, împreună cu partenera mea de atunci , actuala soție, Petra Hianu.

A fost o vacanță prelungită în Italia, care s-a transformat în mai bine de un deceniu de periplu prin Europa.

Plecarea din țară, la vremea respectivă, a fost ca o gură de aer proaspăt, deoarece aici lucrurile nu mergeau cum ne-am fi dorit, iar perspectivele erau sumbre.

Însă, vorba românului, tot răul e spre bine, așa că, pentru noi plecarea a fost de bun-augur.

2. În ce țări ați fost, cât ați stat acolo și cum a fost experiența peste graniță?

Prima țară vizitată a fost Italia, unde am poposit mai bine de 5 ani.

Pentru mine, dar și pentru Petra, Italia ne-a oferit în fiecare zi cultură gastronomică la mic-dejun, prânz și cină.

Aici am descoperit filosofia  unui popor îndrăgostit peste margini de produsele lor și ingrediente de calitate, de tradiții, vin și tot ceea ce produce mama natura.

La Roma am studiat gastronomia, prin intermediul unei școli private, după absolvire, urmând un stagiu de 6 luni la un hotel sau restaurant la alegere.

Din păcate nu am mai apucat să aleg, deoarece profesorul de la curs, m-a luat stagiar în restaurantul hotelului pe care îl conducea la vremea respectivă. Elimio, profu’, era napoletan, cu 35 de ani de experiență, cu multe calificări, atât pe parte de bucătărie, dar și patiserie sau management hotelier.

Au urmat 6 luni, în care am muncit aproape 7 zile din 7, însă am acumulat foarte multă informație prețioasă și ușor, ușor, începeam să deslușesc tainele acestei profesii.

Din Italia am plecat în micuța Malta, insula de miere din Mediterană. Malta, a reprezentat pentru mine, etapa de dezvoltare și maturizare în carieră.

Aici, mi-am petrecut 5 ani din viață, începând de la poziția de comis-chef în Intercontinental Malta și ajungând pe poziții de management hotelier.

Malta mi-a oferit multă educație managerială, antreprenorială, dar și partea gastronomică, lucrând în diverse  restaurante, cu o brigadă de 86 chefi, din toate colțurile lumii.

Aici am învățat să gătesc mâncare thai, mexicană, multe dish-uri cu influențe arabe, Malta fiind un conglomerat de nații și culturi.

Chiar dacă este o țară mică, este foarte cosmopolită, cu mici comunități de expați, cea mai mare fiind de italieni, în special sicilieni.

Au fost niște ani faini, în care am crescut profesional și spiritual, mi-am făcut prieteni din diverse țări, am devenit mai tolerant, și mai cumpătat.

În tot acest timp, am călătorit în Europa, pentru diverse experiențe profesionale, ca de exemplu Intercontinental Amstel Amsterdam, sau Irlanda, unde am poposit timp de 11 luni.

3. De ce v-ați întors în România, în ce an?

Ne-am întors în România în 2019, pentru un proiect de suflet, I.D.E.A.L. Evolution ( Idei /Dezvoltare / Evoluție / Abilități / Local ).

I.D.E.A.L. este prima conferință gastronomică internațională di România, eveniment care aduce împreună chefi Michelin, proprietari de restaurante, sommeliers, oameni din industria vinului, artizani , precum și pe cei care au domenii conexe cu gastronomia, vezi www.idealevolution.ro.

Ulterior, am luat decizia de a deschide un restaurant, astfel luând naștere, Plai – creative cuisine, deschis în 2021.

Fix la 2 ani de la deschidere, Plai are un frățior, Alessandro’s, concept cu bucătărie mediteraneană, inspirată din cultura italiană, malteză, greacă sau chiar limbică.

4. Cât de greu a fost să vă îndepliniți visul pe meleaguri mioritice?

Nu a fost ușor, asta e clar, ținând cont că am luat decizia de a deschide Plai în perioada de pandemie, cu multe restricții și temeri.

Cu siguranță pasiunea pentru acest domeniu, ne-a făcut să mergem înainte și chiar în momentele dificile să putem vedea lumina de la capătul tunelului.

5. După acești ani de birocrație autohtonă, ați mai recomanda și altor români să se întoarcă în țară să-și deschidă o afacere?

Categoric, DA.

Birocrația, relațiile cu instituțiile statului, lucrurile care nu funcționează cum ar trebui, toate trec în plan secundar, atâta timp cât lucrezi la și pentru visul tău.

Da, postura de angajat în afară este lipsită de aceste griji, însă trebuie să ținem cont că suntem plătiți pentru visele altora, iar, atâta timp cât nu ieșim din zona de confort nu avem cum să creștem și să ne dezvoltăm profesional și spiritual. Nu întotdeauna ai parte de ceea ce TU crezi că ar trebui sa TI se cuvină, dar, întotdeauna munca grea și persistentă te fac sa ajungi pe culmi înalte și pline de satisfacție.