Cum sunt afectați delfinii de industria petrolieră: studiul trist al oamenilor de știință

Te-ai chinuit vreodată să fii auzit din cauza sunetului construcției străzilor? Asta nu te face prea diferit de delfini, sugerează o nouă cercetare sfâșietoare.

Publicată recent în revista Current Biology, o nouă d de la Centrul de Cercetare a Delfinilor din Florida Keys a studiat o pereche de delfini pe nume Delta și Reese, pe care biologii marini i-au echipat cu etichete de înregistrare, pentru a determina modul în care comunicarea lor s-a schimbat, ca răspuns la diferite zgomote și sunete pe care le-au transmis în piscina lor, prin difuzoare.

În sălbăticie și în captivitate, delfinii comunică între ei printr-o varietate de trucuri sonore, inclusiv ecolocația și acele sunete adorabile pe care oamenii le iubesc atât de mult. Când au fost introduse zgomote asemănătoare tipului de foraj puternic făcut de industria petrolieră și de transport maritim în experiment, cei doi delfini și-au prelungit sunetele și le-au făcut mai tare pentru a încerca să fie auziți peste zgomot. Pe scurt: strigau sau țipau, pentru a se auzi unul pe celălalt – și de multe ori, nu au avut succes.

Cum sunt afectați delfinii de foraje

În mod deloc surprinzător, zgomotele mai puternice îi determinau pe Reese și Delta să aibă și mai multe dificultăți în comunicare. La cele mai puternice sunete, au fost capabili să comunice cu succes doar 62,5 la sută din timp, a constatat studiul.

„A fost surprinzător să văd cât de mult a scăzut rata de succes”, a declarat Pernille Sørensen, biolog și doctorand de la Universitatea Bristol din Anglia, care a co-scris lucrarea Current Biology, pentru New York Times, despre experiment.

În timp ce oamenii de știință au observat că delfinii din sălbăticie păreau să-și schimbe comportamentul ca răspuns la oameni, cum ar fi un studiu din Australia, care în 2006 a legat ratele mai scăzute de observare a delfinilor cu un număr mai mare de bărci turistice de observare a delfinilor, până la acest studiu, nimeni nu a documentat răspunsul lor la ceea ce cercetătorii numesc „zgomot antropogen”.

După cum a spus ecologistul comportamental al Universității de Stat din Oregon, Mauricio Cantor, pentru NYT, „de obicei este foarte greu să faci astfel de studii în sălbăticie”, de aici și studiul în captivitate.