Cum a fost la concertul Rammstein, în Budapesta: de ce nu trebuie să-i ratezi, în viitor, indiferent de gusturile muzicale sau de păreri

Rammstein este, fără niciun dubiu, una dintre cele mai mari și longevive trupe rock din întreaga lume, bucurându-se, deopotrivă, de un succes colosal, în ciuda faptului că melodiile lor sunt cântate, în marea lor majoritate, în limba germană.

Mi-am dorit ani de zile să-i pot vedea live, de vreme ce le ascult muzica încă din liceu. Chiar și așa, deși trupa a concertat de două ori în România, până acum, în niciunul dintre cazuri nu am reușit să ajung, dintr-un motiv sau din altul.

Aveam să aflu curând că așteptarea a avut un oarecare rost, iar astrele s-au aliniat perfect anul acesta, în data de 12 iulie, la Budapesta.

De ce nu se va organiza prea curând un concert Rammstein în România

Încă de când au fost puse biletele în vânzare pentru Budapesta, anul trecut, fanii români au vociferat vehement către principalii organizatori de concerte de la noi din țară, cerându-le să aducă Rammstein în concert. De fiecare dată, aceștia s-au scuzat punctând pe faptul că show-urile nemților au evoluat, în ultimii ani, iar nicio arenă din România nu ar putea găzdui un asemenea spectacol, nu după tragedia de la Colectiv, cel puțin.

Rammstein înseamnă, în 2023, efecte speciale venite din altă lume, foc cu duiumul și, implicit, măsuri sporite de siguranță, în scopul evitării vreunei tragedii care, la drept vorbind, ar însuma vreo câteva mii de „Colective” dacă ar avea nenorocul să se întâmple.

Till, Christian, Richard, Christoph, Paul și Oliver cântă, de regulă, în fața a zeci de mii de spectatori, așadar un asemenea show nu are, pur și simplu, cum să fie organizat la întâmplare, pe un stadion oarecare.

Organizarea de pe Puskás Aréna, ireproșabilă

Despre Budapesta, în sine, prefer să povestesc într-un alt material, acesta fiind destinat exclusiv concertului Rammstein care s-a desfășurat pe Puskás Aréna, cel mai nou și mai modern stadion al Ungariei.

Cum băieții de la Rammstein au susținut, datorită cererii crescute de bilete, nu unul, ci două concerte, m-am simțit destul de norocoasă să prind loc la al doilea, în data de 12 iulie 2023. Nu mică mi-a fost mirarea când am observat că și cel de-al doilea arăta destul de sold out, întrebându-mă dacă nu care-cumva toți cetățenii maghiari adorm și se trezesc cu Du Hast sau cu Ich Will.

Pentru că m-am născut în România, iar Rammstein nu este primul concert mare la care merg, încă de la cazare îmi setasem așteptările destul de jos în ceea ce privește organizarea, fiind ferm convinsă că, la intrare, am să stau în soare vreo câteva ore bune, așteptând să fiu pipăită, verificată și scanată.

Ajunsă la fața locului, cel mai probabil că nu mi-a luat mai mult de două minute să trec de filtrele de pază, protecție și verificare: fără pipăit, fără probleme, dar și cu vorbit politicos în engleză. Lucrul acesta a fost posibil de vreme ce fiecare deținător de bilet era rugat să intre printr-o poartă specială, destinată categoriei cu pricina.

Înăuntru, am găsit de îndată standul de merchandise (marfă oficială) unde, de asemenea, am petrecut vreo câteva minute, iar asta nu neaparat pentru că aș fi avut pe cineva în fața mea, ci pentru că m-am hotărât destul de greu ce să cumpăr: le-aș fi vrut pe toate, dar cardul bancar mă certa înfundat din buzunar.

Imediat ce m-am înțolit în uniforma de concert (a se citi tricoul oficial al turneului Rammstein 2023), a început să se simtă nevoia unei beri care să stingă cele 38 de grade Celsius, din ziua respectivă.

Întocmai ca la standul de merchandise, așteptarea nu m-a stors de vlagă și nici de nervi, iar acest lucru a fost posibil pentru că, în interiorul arenei, existau extrem de multe „ghișee” cu bere, suc, cafea, mâncare și multe altele.

Berea s-a prezentat frumos, în pahare personalizate pe care le puteai păstra, cu portretele băieților în piesa Zick Zack, de pe ultimul lor album, Zeit, despre care am povestit, la momentul respectiv, aici, o amintire mai mult decât frumoasă, numai bună de băgat în bagaj, la întoarcere.

Din păcate, spre sfârșitul concertului, stocul de pahare personalizate se epuizase, așadar se prea poate că nu a apucat chiar fiecare fan câte-un astfel de suvenir. Pe noi ne-a ajutat faptul că ne-am prezentat la concert un pic înainte, pentru a avea timp să explorăm arena și să înțelegem ce e aia, dar ailaltă.

Toaletele, evident, extrem de curate și mai mult decât suficiente, așadar nu trebuia prezinți la coadă preventiv, ci numai atunci când natura îți dădea semnele aferente.

Concertul Rammstein 2023, din Budapesta, un cadou absolut făcut fanilor: „Ăștia deja nu mai cântă pentru bani”

Ce-i drept, Rammstein s-au lăsat un pic așteptați, anulând zvonurile potrivit cărora nemții lucrează „ceas”. Ca o notă suplimentară, un banc din România spune cam așa:

Dacă într-un sat mixt cu români, maghiari și sași, vrei să-i convoci pe toți sătenii la o ședință care să aibă loc la ora șase, spune-le românilor să vină la ora patru, maghiarilor să vină la ora cinci, iar sașilor la ora șase.

În deschidere nu a existat nicio trupă, în schimb, de pe o mică insulă aflată pe gazon s-au auzit melodiile trupei cântate la pian de două artiste locale, ceea ce a mai îndulcit un pic așteptarea.

Într-un final, cei de la Rammstein au apărut pe scenă, în delirul total al fanilor care aproape că, în anumite cazuri, reușeau să acopere muzica.

Gândește-te la un bărbat oarecare de 60 de ani, apoi mergi la un concert Rammstein ca să înțelegi cum vârsta nu este un impediment pentru măreție. Till Lindemann, împreună cu toți cei cinci colegi de trupă ai săi a reușit să livreze întocmai ca în vremurile bune, totul plusat de un show de lumini și, da, foc, care îți transforma experiența total.

Concertele Rammstein nu sunt muzică și atât: sunt teatru, film, pictură cu lumină și foc, orice vrei tu. Întocmai din acest motiv, fie că ești pasionat „de mic” de muzica lor, au ba, așa ceva nu se ratează în viață.

Dacă în anii 1990, te șoca să-l vezi pe Till cu două flăcări mici aplicate pe mâneci, află că omul a evoluat teribil în ultimii ani. Atât de tare încât te întrebi cum de mai e în viață.

Pentru referință, în centrul stadionului s-au aflat trei stâlpi uriași din care au izbucnit, pe ritm, flăcări la aproape toate melodiile ceva mai agitate (care nu-s puține). Cel mai apropiat stâlp de mine trona la vreo 60-70 de metri, însă căldura flăcărilor s-a simțit din plin. În paralel, pe scenă, membrii trupei se băgau în cazane, își dădeau foc sau „pușcau” cu flăcări din chitare sau din micile tunuri amplasate pe spinare.

Vorba unui clasic în viață român: „piele de găină, tată!”. Și da, fix așa a fost. Pe o căldură de-ai fi putut să prăjești un ou în capul fanului din fața ta, părul de pe mână se ambiționa să rămână țanțoș.

Fiecare melodie cântată avea propriul scenariu, astfel încât atunci când ai zis „wow” să fii sigur că în cinci minute va trebui să inventezi un alt cuvânt pentru a-ți manifesta uimirea absolută.

Sonorizarea, absolut perfectă de, în alte condiții, te-ai fi putut întreba dacă nu cumva se practică playback-ul, ceea ce n-a fost cazul, iar acest lucru s-a putut observa foarte ușor din versurile ușor personalizate cântate de Till, dar și din micile inflexiuni de voce, absolut normale într-un concert.

Iar când s-a terminat, nu s-a terminat.

S-a strigat BIS vreo zece minute, totul ca, ulterior, cine știe de unde veniți, Rammstein să apară pe mica insulă, din mijlocul publicului, pe care cântaseră anterior cele două interprete la pian.

De acolo, Till și gașca s-au deplasat pe bărci gonflabile, purtați de fani pe mâini, înapoi la scena mare, unde s-a mai cântat pe puțin o oră, în fața unui public în extaz.

„Ăștia deja nu mai cântă pentru bani” – iar cu această afirmație nu aveam cum să fiu altfel decât de acord.

Evident, toate acestea trebuie trăite, nu povestite. Numai așa înțelegi dimensiunea unui astfel de eveniment.

Controversele din jurul lui Till și petițiile din Germania

Din capul locului trebuie să menționez că n-am acceptat și n-am să accept niciodată prădătorii sexuali, agresorii, sau alte categorii ilegale sau simplu imorale.

Acestea fiind spuse, dacă ești fan Rammstein (sau nu), probabil că știi deja că Till Lindemann, solistul trupei Rammstein, a fost acuzat recent că ar fi agresat sexual o fană în backstage. Drept urmare, presa internațională a aprins fitilul și l-a întreținut vremelnic, înainte ca un proces să fie dus la bun sfârșit, ori chiar să fie prezentată o dovadă concretă.

Evident, ce s-a întâmplat cu adevărat între cei doi nu avem cum să știm – pentru că nu am fost acolo – șansele ca Till să fie vinovat fiind la fel de mari ca cele în care este complet nevinovat.

Drept urmare, în Germania se protestează pentru anularea concertelor Rammstein fix din acest motiv.

Din punctul meu de vedere, rezolvarea este simplă: îl consideri vinovat, nu te duci la concert. Rupe biletul, dă-i foc în direct, sari pe el nervos, etc, însă nu vorbi în numele unei întregi baze de date de fani. Cu alte cuvinte, nu încerca să-mi iei mie dreptul de a vedea concertul, dacă asta vreau să fac și am plătit pentru asta.

Ca idee, întotdeauna trebuie separat omul de artist, pentru că, de cele mai multe ori, nu vorbim despre aceeași persoană.

Michael Jackson va fi mereu regele pop-ului, așa cum Kevin Spacey va fi, la rândul său, unul dintre cei mai buni actori pe care i-a avut Hollywood-ul vreodată. Nu-ți place omul din spatele artistului? Ghici ce, nici nu trebuie. Apreciază-i arta, iar judecățile de valoare lasă-le în seama prietenilor acestuia, a familiei și, eventual, dacă este cazul, victimelor sau instanțelor.

În completare, am să las un mic colaj video filmat cu telefonul din dotare.