Telescoapele NASA au găsit două planete extraterestre acoperite de apă: de ce sunt unice

Un echipaj de vânători de exoplanete a descoperit încă o dată planete extraterestre, iar acestea au apă pe ele.

Două planete aflate la 218 ani lumină de Pământ au apă, potrivit unei noi cercetări publicate recent, în revista Nature Astronomy.

O echipă condusă de cercetători de la Universitatea din Montreal a găsit dovezi că două exoplanete care orbitează o stea pitică roșie sunt „lumi de apă”, în care apa reprezintă o mare parte din întreaga planetă.

Aceste planete, situate într-un sistem planetar la 218 ani lumină distanță, în constelația Lyra, sunt diferite de orice planetă găsită în sistemul nostru solar.

Aceste planete extraterestre sunt unice

Echipa, condusă de Caroline Piaulet de la Institutul de Cercetare a Exoplanetelor (iREx) de la Universitatea din Montreal, a publicat un studiu detaliat al acestui sistem planetar, cunoscut sub numele de Kepler-138, în revista Nature Astronomy Today.

Piaulet și colegii săi au observat exoplanetele Kepler-138c și Kepler-138d cu Hubble de la NASA și telescoapele spațiale retrase Spitzer și au descoperit că planetele ar putea fi compuse în mare parte din apă.

Aceste două planete și un însoțitor planetar mai mic, Kepler-138b, au fost descoperite anterior de telescopul spațial Kepler de la NASA. Noul studiu a găsit dovezi și pentru o a patra planetă.

Apa nu a fost detectată direct la Kepler-138c și d, dar comparând dimensiunile și masele planetelor cu modele, astronomii ajung la concluzia că o parte semnificativă din volumul lor – până la jumătate din el – ar trebui să fie făcută din materiale mai ușoare decât roca, dar mai grea decât hidrogenul sau heliul (care constituie cea mai mare parte a planetelor gigantice gazoase, precum Jupiter). Cel mai comun dintre aceste materiale candidate este apa.

„Am crezut anterior că planetele care erau puțin mai mari decât Pământul sunt bile mari de metal și rocă, ca versiuni la scară extinsă ale Pământului, și de aceea le-am numit super-Pământ”, a explicat Björn Benneke, coautor al studiului și profesor de astrofizică la Universitatea din Montreal.