Soldatul care a surprins lumea medicală. Nu ar fi dormit timp de 40 de ani după ce a primit un glonț în cap
După izbucnirea Primului Război Mondial, tânărul Paul Kern s-a alăturat milioanelor de concetățeni maghiari care au răspuns la apelul de a răzbuna moartea arhiducelui Franz Ferdinand.
S-a înrolat în armata ungară și, la scurt timp, în corpul de elită al trupelor de șoc care avea să deschidă calea în curățarea tranșeelor rusești de pe frontul de est. În 1915, un glonț rusesc i-a trecut prin cap, iar el a închis ochii pentru ultima oară.
Ceea ce ar fi fost normal pentru mulți soldați – cu excepția faptului că ochii lui Kern s-au deschis din nou într-un spital de campanie.
Din momentul în care și-a recăpătat cunoștința și până la moartea sa în 1955, Kern nu a închis un ochi. Deși somnul este considerat de toată lumea ca fiind o parte necesară a vieții umane.
Kern a devenit cobai pentru medicii sceptici
Există multe motive fizice pentru acest lucru – somnul face ca proteinele din creier să fie eliberate, taie sinapsele care nu sunt necesare și restabilește funcția cognitivă. Persoanele care nu dorm au halucinații și schimbări de personalitate. Insomnia a ucis chiar și șobolani de laborator.
Dar, timp de 40 de ani, Paul Kern nu a experimentat niciunul dintre aceste simptome. Cea mai mare problemă a sa în ceea ce privește faptul de a fi treaz 24 de ore pe zi a fost reprezentată de costurile asociate cu faptul de a fi treaz și funcțional pentru acele opt ore în plus.
Se pare că medicii care se întâlneau pentru prima dată cu starea lui Kern erau întotdeauna sceptici, dar Kern a călătorit mult și bine, permițând oricui dorea să-l examineze să o facă. Bărbatul a fost supus unor radiografii în spitale din Austria până în Australia, dar nu din motive care să implice glonțul – cel care i-a trecut prin tâmpla dreaptă și a ieșit din nou – nu a fost găsit vreodată.
O singură teorie despre starea lui Kern
Un medic a emis teoria că Kern ar fi adormit probabil câteva secunde la rând pe parcursul zilei, fără să-și dea seama că a dormit vreodată, dar nimeni nu a observat vreodată că Kern a adormit în acest fel. Alți medici credeau că glonțul a smuls toată zona fizică a creierului care trebuia refăcută prin somn. Ei credeau că din această cauză își va găsi doar o moarte timpurie.
Kern a murit într-adevăr la ceea ce astăzi ar fi considerat o vârstă relativ tânără. Starea sa de veghe îi provoca dureri de cap doar atunci când nu-și odihnea ochii cel puțin o oră pe zi pentru a oferi nervului său optic o pauză atât de necesară.
Dar, din moment ce Paul Kern a primit înapoi o treime în plus din zilele sale, și-a petrecut timpul cu înțelepciune, citind și petrecând timp cu cei mai apropiați prieteni ai săi. Se pare că a profitat la maximum de anii care ar fi trebuit să fie pierduți în primul rând din cauza glonțului rusesc.