Scandalul Uber în România, la prima mână: cine a fost abordat, amenințat, ”cumpărat”

Lobby-ul din România

Documentele obținute de către RISE Project arată cum a funcționat colaborarea dintre șefii Uber de la București, consultanții externi și demnitarii locali.

Seria de documente începe în anul 2015 printr-un schimb de emailuri între Ionuț Lăcustă, managerul de politici publice pe Europa Centrală și de Est al corporației Uber, și Mark MacGann, șeful său.

“Vestea proastă este că Peter Imre, consilier local și pentru Ungaria, este mai important pentru operațiunea din București decât am crezut inițial. Face lucruri și deschide uși, dar pe termen lung reprezintă potențiale probleme (ego, expunere în presă, agendă proprie, legături informale cu părțile interesate și probabil cu biroul nostru)”, scrie Ionuț Lăcustă, conform sursei citate.

Răspunsul nu întârzie să apară din partea lui MacGann, “vreau ca Imre să plece. Fără dubiu”.

Cu toate acestea, lucrurile nu se întâmplă așa, de altfel, Imre continuă să colaboreze cu Uber.

Documentele arată că Uber a apelat la Peter Imre cel puțin din aprilie 2015, conform unui email intern care descrie prima lui acțiune:

“Întâlnirea cu Ioan Rus, ministrul Transporturilor, a fost facilitată de noul consultant (…) fiind anunțată în mai puțin de 24 de ore; întâlnirea a decurs bine, Ministerul Transporturilor a promis sprijin cu legislația și a facilitat o întâlnire cu secretarul de stat responsabil cu elaborarea legislației.”

Evident, cei direct implicați în toate acțiunile de lobby din România nu își aduc aminte nimic sau neagă că ar fi avut vreo legătură cu firma americană.

Printre cele mai interesante legături dintre Uber și statul român este faptul că Nicoleta Diaconu ajunge director general al Uber România în 2015, în timp ce tatăl ei, Gelu Diaconu, conducea Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).

Alte persoane importante care apar menționate în documente sunt Călin Popescu-Tăriceanu, datorită prietenei cu Peter Imre sau Sorin Oprescu, primarul Capitalei la acel moment. În documente, însă, apar și alte nume sonore din politica românească, cum ar fi Sorin Grindeanu, Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței la acel moment, Alexandru Nazare, care la acel moment era membru în comisia de transport din Camera Deputaților.

Legea Uber în Europa și România

Pentru a înțelege mai bine documentele, cei de la RISE Project explică și traseul legilor.

Taximetria era reglementată la noi printr-o lege din 2003, modificată de mai multe ori de-a lungul timpului.

Pe 6 mai 2015, Parlamentul a hotârât cu majoritate de voturi modificarea legii taximetriștilor. A interzis atunci transportul de persoane contra cost cu un autoturism care nu deține autorizație de taxi.  Vestea a produs îngrijorare în conducerea filialei Uber, pentru că șoferii erau pasibili de amenzi.

În 2019, Guvernul Dăncilă a promovat o ordonanță de urgență prin care Uber și alte servicii de transport alternativ au fost obligate, printre altele, să aibă avize tehnice pentru a opera pe piața din România, iar șoferii să obțină autorizații emise de Autoritatea Rutieră Română.

Motivarea ordonanței a avut printre argumente o decizie a Curții Europene de Justiție care “a apreciat că activitățile de transport de tip urban desfășurate prin intermediul platformelor digitale sunt asimilate serviciilor de transport și nu serviciilor de comerț online, iar statele membre sunt obligate la adoptarea unor soluții legislative care să asigure reglementările tuturor operațiunilor de transport de tip urban”.

Doar că decizia menționată fusese dată încă din decembrie 2017 într-un caz ce implica Uber. O asociație de taximetriști din Barcelona a dus cazul în fața Curții Europene și, în 2014, a acuzat Uber în fața judecătorilor de practici înșelătoare și de concurență neloială. Trei ani mai târziu, judecătorii au decis că serviciile de intermediere oferite de Uber în Spania, prin care indivizii sunt puși în legătură cu șoferi neprofesioniști prin aplicația de mobil se încadrează în segmentul serviciilor de transport.

Astfel, statele membre puteau să reglementeze prin lege activitatea Uber și a altor operatori de transport similari.

The Uber Files

Intitulat The Uber Files, noul scandal detaliat de jurnaliștii The Guardian dezvăluie detaliile unei serii stufoase de practici ilegale și tentative de lobby pe lângă personalități importante din politica mondială. Joe Biden, Olaf Scholz sau George Osborne sunt doar câteva dintre numele incluse pe lista oamenilor care au avut la un moment dat legături interpretabile cu gigantul din domeniul ride sharing.

Emmanuel Macron, pe vremea când a fost ministrul Economiei în Franța, a facilitat eforturile Uber de a face lobby pe lângă autoritățile franceze. A asigurat accesul nestingherit oamenilor din Uber la echipa sa din administrația țării.