Orașul fascinant de sub Cappadocia, o adevărată bijuterie arhitecturală: câți locuitori avea

Cappadocia este, în momentul de față, una dintre destinațiile de top din Turcia, imaginea baloanelor cu aer cald, de deasupra acestui peisaj de vis, fiind deja emblematică.

Totuși, puțini sunt cei care știu că, sub această minune se află încă o minune, redescoperită relativ recent de omul modern.

Orașul antic Elengubu se află la mai mult de 85 de metri sub pământ

Cunoscut astăzi sub numele de Derinkuyu, Elegubu a fost folosit timp de mii de ani, în mod constant, ca mai apoi să fie abandonat în anii 1920 de grecii capodocieni, după ce au pierdut lupta cu turcii. Aceștia s-au retras, ulterior, în Grecia.

Orașul subteran se remarcă printr-o arhitectură deosebită. Aici găsești camere în peșteri ce se întind pe zeci de kilometri, conectate între ele prin peșteri, ceea ce dă naștere uneia dintre cele mai impresionante rețele subterane de pe Terra.

Elegubu a fost redescoperit în 1963, din pură întâmplare. În timp ce își renova casa, un localnic a început să-și piardă păsările într-o mică spărtură dintr-un zid. Încercând să deslușească misterul, omul a descoperit o adevărată bijuterie istorică.

Această intrare avea să fie doar prima din cele 600, descoperite ulterior.

Ceea ce s-a găsit după aceea a fost cu adevărat uluitor. Se pare că orașul subteran era unul în toată regula, având grajduri de vite, școli, crame, locuințe, dar chiar și o capelă.

Tot aici exista inclusiv un sistem de ventilație extrem de eficient, însă și fântâni care să asigure necesarul de apă al locuitorilor.

În cele din urmă, orașul a fost adăugat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cu toate că data exactă a construirii acestui oraș unic nu este cunoscută, Xenofont scria, în jurul anului 370 î.e.n. despre acest oraș, în lucrarea sa numită Anabasis.

În mod evident, solul de sub Cappadocia permite astfel de construcții, întocmai datorită lipsei de apă din sol, dar și a rocilor moi, care asigură modelarea rapidă, fără prea multă bătaie de cap.

Se bănuiește că în Elengubu ar fi putut locui mai bine de 20.000 de oameni.