Istoria maghiarilor și secuilor din România: ce au în comun, de ce sunt diferiți

de: Cojocaru Cristian
12 05. 2022

Una dintre permanentele controverse din România constă în istoria maghiarilor și a secuilor cu privire la originile comune ale acestora. Iată cum arată, de fapt, aceasta.

De-a lungul timpului, istoricii au fost preocupați atât de asemănările cât și de deosebirile dintre maghiari și secui, lucru care a lăsat ca mai multe teorii să ia naștere. Una dintre cele mai vechi teorii constă în faptul că atât maghiarii cât și secuii au origini hunice.

O altă teorie care ne este prezentată în tratatul „Istoria Medie a Românilor” ne arată că secuii ar fi de origine turcică, astfel că „unii istorici au susținut originea hunică, alții au susținut originea avară, iar alții i-au socotit chiar fiind de origine maghiară.

Cercetările istorice mai noi au arătat că secuii sunt o opulație rezultată din contopirea prin asimilare, în urma conviețuirii, a unor triburi de origine turcică”. Istoricul Elena Musca a firmă că numele de secui ar proveni din „sikil” care, în limbile turcice reprezintă „de neam ales”.

Această origine ar fi susținută și de către scrierea runică, fiind specifică secuilor și care este utilizată și în prezent. Aceasta reprezintă utilizarea unui altfabet mai special care a fost utilizat atât în Transilvania cât și în Ungaria până în secolul X, atunci când alfabetul latin îl înlocuia.

Expansiunea unugurilor a avut loc înainte de anul 900, din Panonina către est. Aceștia cuceriseră teritoriile de până la Someșul Mic, ajungând până la Mureș, ca la sfârșitul secolului al XII-lea, cuceritorii să ajungă chiar la cursul Oltului. Aici, ungurii îi aduc pe secui pe posturi de grăniceri, potrivit istoricului Elena Musca.

Ceangăii sunt secuii care au fost așezați de-a lungul graniței de est a Transilvaniei și care au trecut Carpații, găsindu-și așezare în Moldova. Aceștia au ajuns în acest ținut de teama armatei austriece care i-a determinat să fugă. Momentul maxim de migrație a fost atunci când a avut loc o execuție în masă, iar peste 400 de secui și-au pierdut viața.

Tot Elena Musca povestește despre caracterul de războinici al acestora. În afara abilităților militare de care dădeau dovadă, ei participau și la diferite campanii militare și războaie. Ceea ce este interesant este faptul că militarii secui au luptat și împotriva ungurilor.

Diferenețele care reies din istoria maghiarlor și a secuilor

Un exemplu în acest sens este cel de la Guruslău, Sălaj, unde la data de 3 august 1601, Mihai Viteazu obținea ultima sa victorie, iar câteva zile mai târziu să fie ucis la Turda. Secuii au luptat de partea lui Mihai Viteazu pentru banii câștigați, dar și pentru anumite privilegii ce constau în scutirea de taxe și impozite.

„Secuii au fost dintotdeauna de temut din cauza caracterului lor războinic. După cel de-Al Doilea Război Mondial chiar exista o vorbă că secuii au în permanenţă la cizmă o listă neagră şi un cuţit“, spune istoricul Elena Musca.

Deși într-o oarecare măsură, limbile vorbite de către maghiari și secui sunt diferite, aceste diferențe cunosc acum un nivel comun, datorită învățământului din Transilvania în limba maghiară. Profesul Vasile Benedek afirmă că aceste diferențe constau în accent.

În ceea ce privește religia, istoricii afirmă că secuii au fost romano-catolici însă în timp, aceștia au adoptat cultul reformat, la fel ca în cazul maghiarilor. În prezent, aproximativ jumătate dintre secuii din Transilavania au această religie.

Pe lângă aceste lucruri, o diferență între maghiari și secui constă în faptul că cei din urmă au mai multe elemente culturale, amintind aici scrierea runică, aptitudinile lor de cioplitori, dar și prin faptul că au propriul steag și imn.

Portul tradițional secuiesc diferă de cel maghiar, iar aceste diferențe pot fi observate în zilele de sărbătoare. Spre exemplu, bărbații poartă un clop de paie, o cămașă albă și o vestă de un albastru foarte deschis, lucru care nu este întâlnit și în cazul maghiarilor. De asemenea, femeile folosesc numai alb, negru și roșu, având fuste scurte până la genunchi și crețe. Maghiarii folosesc în schimb culoarea verde.