Înainte de Ion Țiriac a fost Nicolae Malaxa. Secretele primului magnat din România, creatorul primei mașini românești

Ion Țiriac este cunoscut ca fiind cel mai bogat român, însă în perioada interbelică, acest titlu aparținea lui Nicolae Malaxa. Află cine a fost cel care a reușit să devină unul dintre cei mai influenți oameni din România, la începutul secolului XX.

În decembrie 1884, se năștea la Huși, Nicolae Malaxa. Tatăl acestuia, Costache Malaxa era un comerciant cunoscut, iar mama sa, Elena Ruxandra provenea dintr-o familie de boieri ai zonei. Începând cu anul 1885, se anunța un proces de modernizare a României, iar Costache și Elena Ruxandra au fost pregătiți pentru acest lucru.

Cu toate că obiceiul familiilor avute era să își îndrepte copiii către studii juridice sau economice, fiul acestora a fost îndreptat către științele exacte, mai concret către Politehnică. Nicolae Malaxa a fost o personalitate controversată a vremurilor respective.

Acesta era acuzat că și-ar fi construit imperiul din afacerile cu statul și creditele acordate de către BNR, primind sprijin material din partea partidelor politice. Aceste acuze sunt însă dezmințite de către cei care au condus mai multe cercetări despre viața și activitatea acestuia.

Cu toate acestea, nu se cunosc prea multe detalii despre viața anterioară a acestuia, dinainte de a deveni un industriaș cunoscut al perioadei interbelice. Nicolae Malaxa a absolvit Liceul „Roșca Codreanu” din capitala Tutovei, făcând parte din promoția 1901.

Acesta pleacă în Germania pentru a avea parte de studii superioare, urmând cursurile Facultății politehnice din Karlsruhe. Prima afacere a magnatului a fost o fabrică de ulei vegetal Mândra Bârlad. Activitatea ulterioară a acestuia se baza pe mecanică, mai ales în industria grea.

Unii autori afirmă că Malaxa ar fi urmat un stagiu la stația CFR Iași în perioada 1917-1918, pe când avea vârsta de 33 de ani. Acesta revine în Bârlad ca inginer în anul 1909, informație care reiese din lucrările unor cercetători bârlădeni.

Din cărțile respective reiese faptul că în anul 1911, la Bârlad ia naștere un atelier de „lucrări metalice” însă nu este menționat cui aparținea. Vasile Ivas este cel care asigura că acesta aparținea lui Nicolae Malaxa, fiind un atelier de prelucrări metalice prin așchiere, care avea la bază strungărie, turnătorie și atelier de reparații auto.

La început, aici erau reparate mașinile Stațiunii de mecanizare agricolă Zorleni, iar apoi mașinile Regimentului de Transporturi Auto „Regina Maria”. Începând cu anul 1921 ascensiunea lui Malaxa ajunge la nivel național.

“Malaxa, fiind un manager care dorea o dezvoltare durabilă, asigura calificarea personalului angajat. Ucenicii de la atelierele sale beneficiau de cazare în regim de internat şi de masă asigurată la cantina întreprinderii. Tinerii aveau obligatoriu şcoala primară absolvită şi urmau în paralel ucenicia, pe spatele patronului, cursurile la Gimnaziul Tehnic Bârlad. Tot patronul asigura asistenţa medicală”, precizează Marian Rotaru.

Din veniturile obținute de la întreprinderile din Bârlad, Malaxa cumpără un teren la marginea Bucureștiului unde începând cu 3 august 1921, începe să funcționeze un atelier de reparații locomotive și vagoane. Doi ani mai târziu, acesta extinde afacerea în apropiere de Titan și construiește fundația unei uzine de producere a materialului rulant de cale ferată.

Așa iau naștere Uzinele Malaxa care, după naționalizare se vor numi „23 August”. Aceste uzine încep producția în anul 1927, iar un an mai târziu iese de pe porțile fabricii prima locomotivă cu abur Malaxa. Salariile celor 8.000 de angajați erau printre cele mai bune din industria românească.

La Uzinele Faur a fost fabricată prima locomotivă Diesel românească în anul 1936. Locomotivele Malaxa erau cele mai puternice din Europa, primind cele mai importante aprecieri la expoziția de la Belgrad din 1937 și cea de la Milano din anul 1949.

În anul în care lua sfârșit Al Doilea Război Mondial, la Uzinele din Reșița ieșea primul automobil Malaxa, fiind considerat și primul românesc. Malaxa își îndeamnă copiii să plece din țară după Al Doilea Război Mondial. Aceștia ajung în SUA, iar George Emil Palade începe specializarea la laboratoarele Universității Rockefeller.

Nicolae Malaxa ajunge să fie condamnat la moarte

Irina Malaxa moare în anul 1969, iar cinci ani mai târziu, George Emil Palade obține Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie, alături de Albert Claude și Cristian de Duve. La sfârșitul anilor 30, România încetează să importe locomotive, iar CFR achiziționează numai de la Uzinele Malaxa.

Industriașul a ajuns să aibă legături chiar și la nivelul Tronului României, fiind apropiat regelui Carol al II-lea. În data de 11 iunie 1948, Malaxa este naționalizat, iar fostul proprietare deveni consultant economic de către Guvernul Petru Groza. În același an, Nicolae Malaxa rămâne în Viena, în timp ce comuniștii se răzbună condamnându-l la moarte în lipsă.

“Capul de acuzare l-a constituit faptul că în Uzinele Malaxa s-a fabricat armament utilizat în războiul contra URSS. Războiul se terminase în 1945, ţara era din 1944 sub ocupaţie sovietică, procesul aşa-zişilor criminali de război avusese loc în 1946. La Uzinele Malaxa s-a fabricat muniţie şi s-au construit autoşenile militare şi producţia era legiferată prin planul naţional de apărare.

Acuzaţia a venit abia în 1948 după fuga industriaşului. Nu numai că legea penală nu se aplică retroactiv, pentru ceva care era legal la un moment dat şi încriminat ulterior. Mai ales că armamentul produs de Malaxa a înzestrat Armata Română”, argumentează Marian Rotaru.

Nicolae Malaxa fuge în SUA și se stabilește în New York unde primește dreptul de ședere grație lui Richard Nixon, care la acea vreme era senator de California. Cu toate că încearcă să se lanseze în afaceri pe teritoriul american, acesta nu mai reușește.

Malaxa a fost acuzat că a colaborat cu Garda de Fier, iar în anul 1965, americanii îl expulzează, riscând să ajungă în România unde era condamnat la moarte. El moare însă în același ani, înainte să suporte expulzarea. Nu este cunoscut locul decesului său.