Dacia „cu număr mic”, pe vremea lui Ceaușescu, „diploma de șmecher”: ce însemna acel număr de înmatriculare, de fapt
În prezent, „diploma de șmecher” se obține prin achiziționarea unui automobil scump, de marcă. Pe vremea lui Ceaușescu, o simplă Dacia, în condiții speciale, te făcea să pari un pic mai important decât restul prietenilor și vecinilor tăi.
În trecut, nu prea aveai între ce mărci de mașini să alegi, gama fiind extrem de restrânsă, iar Dacia deținea, fără dar și poate, monopolul. Totuși, indiferent de regimul politic, se pare că e în ADN-ul oamenilor să se diferențieze de alții.
Așadar, în Epoca de Aur, primeai „diplomă de șmecher” dacă aveai „număr mic” la Dacia ta.
Ce înseamna, pe vremuri, să ai „număr scurt” la mașină: cum devenea Dacia ta mai importantă ca a altora
În primul rând, ca să primești un „număr scurt” pentru mașina ta, trebuia mai întâi să-ți demonstrezi loialitatea pentru partid. Cu alte cuvinte, cu cât dădeai mai tare din coate ca să ajungi în vârful ierarhiei Partidului Comunist, cu atât primeai beneficii în plus.
Unul dintre acestea era chiar acest „număr scurt”, care îi anunța pe toți cei din trafic, inclusiv pe „milițianul” de la Rutieră, că nu ești un simplu muncitor de rând, ci un mic șef în comunitate.
Chiar și așa, numere scurte primeau, de asemenea, prietenii celor importanți, fotbaliștii, milițienii, șefii de recepție de la hoteluri, chirurgii, stomatologii, vânzătorii la Peco, ginecologii, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, erai socotit ca fiind om de vază și de bază, dacă făceai ceva cu adevărat uimitor pentru comunitate: inclusiv să fii prietenul cui trebuie.
1-B era, pe vremea aceea, exemplul concret de „importanță și valoare”. Dacă aveai un astfel de număr, ți se deschideau, practic, toate ușile, fiind considerat unul dintre primii oameni din țară. De al 2 până la 9 se dădea, de regulă, în ordinea „numărului de pe tricou”, în ierarhia importanței, în Republica Socialistă România. Poate că trebuie să mai știi că permisul de conducător auto era un drept aproape pe viață, în cazul celor cu „diplomă de șmecher”.