Comoara fabuloasă a României, de pe vremea lui Decebal, ”confirmată”: unde s-ar afla

Comoara României de pe vremea lui Decebal a fost căutată de foarte mulți istorici de-a lungul timpului. Află unde s-ar putea găsi aceasta.

După ce Dacia a fost cucerită, romanii au intrat în posesia comorii care ar fi însemnat aproximativ 160 de tone de aur și 300 de tone de argint, însă această comoară nu a fost descoperită. Cea mai mare comoară găsită după cucerirea teritoriului au fost găsite în râul Strei, în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fiind găsită din întâmplare de către localnici.

„Mai frumoasă istorie scrie Lazie (n.r. Wolfgang Lazius, umanist austriac) despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: o parte a vistieriei acestuia, mai înainte de opt ani (Lazie scrie în anul 1551), în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva.

Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul.

Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.

Se pare că o mare parte din averea lui Decebal a ajuns pe mâinile guvernatorului Gheorghe Martinuzzi care și-a găsit sfârșitul câțiva ani mai târziu, iar averea uriașă a fost prăduită de către subordonații generalului Castaldo, fiind și cei care l-au asasinat pe acesta.

Mai mulți cărturari au relatat trei povești diferite despre comoara respectivă. În cadrul unei cercetări publicate în anul 1972 de către Iudita Winkler, apare informația potrivit căreia acest tezaur, potrvit scrierii lui Centorio, s-ar fi găsit într-o cetate dacică din munții Orăștiei.

Unde s-ar putea afla comoara României, moștenită de la Decebal

În anul 1666, istoricul Johanes Troester relata că localnicii din Grădiștea au descoperit la mijlocul secolului al XVI-lea, 40.000 de monede și o mare cantitate de plăci neștanțate din aur. Samuel Kolesery relata că acest tezaur ar fi fost descoperit în anul 1545 în Strei de către pescari și că ar fi reprezentat o parte din comoara lui Decebal.

În volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetății” de arheologul Aurora Pețan se arată că „tezaurul a fost găsit în apropiere de Grădiștea Muncelului, foarte probabil în prejma ruinelor cetății Sarmizegestusa Regia, fie pe un versat spălat de torent, fie în Valea Grădiștii sau Valea Godeanului”.

Această ipoteză pare a fi destul verosimilă, având în vedere că un tezaur atât de mare nu ar fi putut fi ascuns pe ceea ce urma să fie capitala Daciei romane, potrivit arheologului. Cea de-a doua ipoteză a acesteia constă în faptul că acest tezaur ar fi fost găsit într-un loc necunoscut, dar din cauza mărimii sale, comoara ar fi fost ascunsă în albia unui râu.

Așadar, Decebal ar fi ascuns o parte din acest tezaur în albia râului Sargeția, care se află în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, după cum relata istoricul latin Dio Cassius. Potrivit acestuia, romanii ar fi descoperit o parte din comoară, după ce getul Biciclis ar fi aflat ascunzătoarea. După ce a fost luat prizonier, ar fi recunoscut locul unde se afla aceasta.

După 19 secole de la domnia lui Decebal, râul Strei, locul care ar fi cel mai probabil să se afle comoara, a trecut prin mari transformări. De-a lungul ultimelor decenii, pe cursul acestuia, au fost construite canale și hidorcentrale în zona Hațegului, pe o lungime de aproximativ 20 de kilometri.