Clasamentul săracilor UE: care e țara unde „se face foamea” în comparație cu noi
Uniunea Europeană se vrea a fi o masă unitară de state puternice, care aderă la aceleași principii și valori. Doar că sloganul „unitate în diversitate” înseamnă mai mult decât referința la mozaicul cultural din regiune, ci face trimitere și la faptul că nu avem același nivel de trai peste tot.
Marea familie a blocului comunitar are țări foarte bogate, cum ar fi Germania, considerată motorul economic al UE, dar și state extrem de sărace, pe care noi românii le-am cataloga, conform celebrei zicale: „acolo se face foamea”.
Nu noi suntem săracii Europei!
Deși mulți dintre noi, împovărați de griji și neajunsuri, tindem să credem că România este cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, adevărul nu este nici pe departe acesta. Nu o spunem noi, ci o analiză recentă efectuată de Eurostat.
Potrivit sursei citate, Albania și Bosnia sunt statele cele mai sărace din blocul comunitar. Albania este pe primul loc la acest nefericit capitol!
„Bosnia și Herțegovina se situează sub 50% din media europeană, cu 41%, și e clasată mai bine doar decât Albania, care e la 49% din media UE”, arată datele Eurostat.
La polul opus avem Luxemburg, care își consolidează puterea de stat cu nivel de trai extrem de ridicat. În Uniunea Europeană, Luxembourg a avut anul trecut cel mai ridicat nivel de trai, la 46% peste media UE, urmat de Danemarca și Germania, care depășesc media cu 20%.
Cehia, Slovenia, Polonia, Spania, Portugalia și România sunt rămase în urma mediei, cu 15%, deci și aici avem un nivel de trai scăzut, dar nici pe departe ca în Albania.
Referitor strict la situația sărăciei din România, luăm în atenție o analiză realizată la finele lui 2021 de către INS, care ne spune că înainte de pandemie, în țara noastră erau înregistrați 4,6 de cetățeni considerați a fi săraci. În pandemie, numărul s-a redus la 4,5, dar trebuie specificat și faptul că populația țării a scăzut cu tot atâția cetățeni între 2019 și 2020.
Statistica încadrează în categoria săracilor pe românii ce trăiesc într-o gospodărie unde veniturile sunt mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.