Cel mai mare șarpe care trăiește în România, balaurul Dobrogean: sursă de legende și mituri în folclor

Mulți români nu știu care este cel mai mare șarpe care trăiește în România, fiind vorba despre balaurul Dobrogean. Această reptilă reprezintă totodată și o sursă de legende și basme.

Cel mai mare șarpe care trăiește în România, balaurul Dobrogean se luptă în momentul de față cu prezența oamenilor și schimbările aduse de către aceștia, precum și cu schimbările climatice. Această reptilă este cunoscută ca șarpe balaur –  Elaphe sauromates –  datorită mărimii sale, dar și a aspectului său.

Acesta este cu adevărat cel mai mare exemplar din specia sa, aparținând subclasei Lepidosauria, Ordinului Squamata și Familiei Clubridae. Această specie a fost descrisă pentru prima dată în anul 1814, purtând denumirea de Elaphe quatuorlineata sauromates.

Cu toate că în comparație cu șerpii constrictori, dimensiunile acestuia rămân unele destul de mici, în continuare, atât pe teritoriul țării noastre cât și la nivel de continent, el rămâne cel mai mare șarpe. Adulții ajung la o talie de 120-180 de centimetri, în timp ce lungimea lor poate ajunge chiar și la 2 metri.

Balaurul Dobrogean este predominant terestru, rareori putând fi văzut în copaci, iar atunci când o face, se află în căutare de hrană. Această specie preferă zonele calde, fiind destul de răspândit în sudul Europei, precum și în vestul Asiei.

Balaurul Dobrogean este cel mai mare șarpe din România

Acest șarpe poate fi întâlnit până la o altitudine de 2.500 de metri și preferă zonele aride, cu floră de stepă, stânci și nisip. Acest șarpe reprezintă o dovadă vie în ceea ce privește încălzirea globală, în baza răspândirii sale.

După cum reiese și din numele său, în urmă cu un secol, acest șarpe putea fi întâlnit doar în zona Dobrogei. Cu toate acestea, a ajuns să se răspândească în județe precum Iași, Galați, Vrancea și Buzău, mărind arealul său. Specia este protejată de Legea 13/1993 prin care țara noastră ratifică Convenția de la Berna, fiind considerat un șarpe rar.

Acest șarpe este unul rar și din cauza oamenilor din zona rurală care, atunci când observă o specie de șarpe, este ucis pe loc. Puii acestei specii prezintă un colorit diferit de cel al adulților, fiind brun-gălbui cu 4-5 șiruri longitudinale de pete brun închise.

Adulții prezintă o culoare alb-gălbuie, iar pe partea dorsală există patru șiruri mari longitudinale de pete mari brune. Pe abdomen, acești sunt de culoare galbenă, cu pete mici, închise la culoare. Se hrănește cu rozătoare, dar și cu păsări sau șopârle.

Balaurul Dobrogean nu este un șarpe veninos, folosindu-se de mușcătura sa atunci când atacă prada. Vânează de dimineața până spre sfârșitul zilei, iar sezonul său de împerechere are loc în lunile iunie-iulie. Femelele depun 6-10 ouă, iar perioada de incubație durează între 40-68 de zile.

Acest șarpe poate reprezenta inspirația basmelor populare, în care balaurii sunt prezenți în poveste, având un rol negativ. Balaurii au mai multe semnificații și forme variate, iar printre cele mai comune reprezentări amintim dragonii, șerpii, behemoth, leviathan.

Deseori este reprezentat ca fiind o ființă fantastică, de forma unui șarpe gigant, cu unul sau mai multe capete, cu aripi și gheare care scuipă foc pe gură și care este mereu de partea răului. În mitologia românească balaurii se nasc întotdeauna din şerpi. Basmele ne spun că într-o anumită zi de primăvară, se strângeau la un loc mulţi şerpi, veniţi de departe. Locul transformării spectaculoase este în creierii munţilor, printre pietre şi stânci, înconjurat de bălării şi ascuns cu totul ochiului omenesc. Când se apropie acea zi, care cade întotdeauna o dată la şapte ani, toţi şerpii intră într’o neliniște aparte şi pornesc spre acel loc tainic.