Cea mai frumoasă prințesă pe care a avut-o România: Maica Alexandra, izgonită de comuniști, ”nici pâmântul nu a lăsat-o să plece”
Principesa Ileana era preferata Reginei Maria, însă frumoasa prințesă pe care România a avut-o, a fost alungată în timpul perioadei comuniste. Află interesanta poveste a acesteia dinainte și de după exil.
Principesa Ileana să năștea în data de 5 ianuarie 1909, eveniment celebrat cu 21 de salve de tun. Regina Maria afirma că „Ileana era, fără îndoială, acela al întregirii” sale, fiind copilul preferat al său. Se vorbea că aceasta ar fi fost fiica lui Barbu Știrbey, un apropiat la familiei regale.
Cu toate acestea, din scrisori nu reiese acest lucru, astfel că prințul Știrbey s-a comportat cu Ileana la fel ca și cu ceilalți copii ai cuplului Ferdinand-Maria. Se spune că într-o zi, sora sa Elisabeta, a chemat-o la fereastră spunându-i: „vino iute, să vezi pe tatăl tău”, făcând referire la Știrbey care ajungea pentru o audiență la rege.
Ileana a avut parte de o copilărie care a fost marcată de evenimente șocante, primul fiind războiul, iar cel de-al doilea, moartea fratelui său Mircea, despre care afrma că a fost „marea dragoste a inimii” sale. În perioada Primului Război Mondial, aceasta s-a refugiat în Iași, alătura de mama sa.
S-a implicat în îngrijirea celor răniți, deși nu avea decât zece ani. Unul dintre cele mai apropiate persoane din perioada războiului a fost Ion Antonescu, cel care urma să conducă România. La acea vreme, acesta era subordonatul mareșalului Prezan.
Prietenia celor doi a continuat chiar și după război, atunci când Ileana devine elevă în Anglia și unde Antonescu o vizitează, fiind atașat militar la Legația de la Londra.
„Era un om integru și foarte serios. Tot timpul aveam sentimentul că mi-ar fi tare rușine dacă prietenul meu Antonescu ar afla că am făcut ceva rău.”, fiind imaginea cu care Ileana rămâne despre bunul său prieten.
În timpul tinereții, aceasta este foarte apropiată de fratele său, Carol, despre care își amintea că îi plăceau copiii și că o îndrăgea foarte tare. În anul 1925, Carol pleacă din țară și păstrează legătura cu el prin scrisori. Cinci ani mai târziu se întoarce, fiind foarte bucuroasă.
În timp ce se afla în Spania, Ileana îl cunoaște pe arhiducele Anton de Habsburg cu care se reîntâlnește în 1931, după ce Regele Carol al II-lea intervine în acest sens. Are loc nunta celor doi unde sunt invitați numai personalități de vază, chiar și de peste ocean, ceremonia având loc la castelul Pelișor, în timp ce cununia religioasă are loc la castelul Peleș.
În anul 1934 aceștia cumpără castelul Sonnberg care este situat la 50 de kilometri distanță de Viena. Cu toate că nu se afla într-o stare bună, acesta este restaurat pentru a deveni reședință de familie. După un deceniu petrecut la Sonnberg, familia acesteia crește considerabil, având trei copii: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta.
Prințesă din România trimisă în exil de către comuniști
Soțul ei se mută în România în anul 1944, atunci când Hitler decide să îi scoată din armată pe toți membrii fostelor familii aristocrate. Acest lucru a creat o mare neliniște în familie după ce el și alți membri germani ai familiei au fost arestați în castelul Bran, fără a avea voie să-l părăsească.
După ce comuniștii ajung l aputere, Ileana se implică în acțiuni „de rezistență”, găzduind la Bran oameni care ar fi trebuit să fie arestați. În iarna lui 1945 aceasta începe să se intereseze de deținuții politici, iar în anii care au urmat, chiar să ceară membrilor guvernului respectarea drepturilor pentru deținuții politici.
În anul 1945, principesa făcea cunoștință cu un important membru al Partidului Comunist cu care urmează să colaboreze. Acesta vine la spitalul de la Bran alături de generalul Vasiliu Rășcanu. Ileana îi povestește acestuia despre planul său de a extinde spitalul, iar avântul său îl convinge pe secretarul partidului comunist să își schimbe părerea despre ea.
Emil Bodnăraș îi promite că atunci când va ajunge la putere o va ajuta, ulterior ținându-se de cuvânt. Prima dată apelează când chirurgul-șef de la spitalul din Brașov este arestat, iar Bodnăraș, de îndată ce primește scrisoarea de la ea, intervine.
A doua oară apelează la el atunci când se dă startul proceselor criminalilor de război. Cei doi se întâlnesc în timpul nopții, în secret, acasă la liderul comunist, încercând să îl convingă că ar fi rău ca partidul său să înceapă guvernarea cu vărsare de sânge, iar pedeapsa acestora este comutată la închisoare pe viață.
Bodnăraș o invită pe Ileana la el acasă pentru a face cunoștință cu restul guvernului, printre care și Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Maurer, Teohari Georgescu și pe Ana Pauker. Atunci când a fost nevoită să plece din țară, i-a fost foarte greu să se despartă de prieteni și spital.
Foarte multă lume a venit să își ia la revedere de la ea, aceasta din urmă oferindu-le în dar ramuri de brad, care reprezintă simbolul dragostei eterne, al vieții și al credinței. După ce a plecat de la Bran, din cauza omătului mare, grupul rămâne înzăpezit, iar niște locuitori au venit să le sară în ajutor pentru a-și continua drumul. În gest de mulțumire, principesa le oferă bani, iar răspsunsul oamenilor vine rapid:
„Nu, domniță, mi-a spus el trist. Nu luăm noi astăzi bani de la dumneavoastră. Oare nu ați răspuns chemărilor noastre zi și noapte? Nimeni nu a bătut la ușa dumneavoastră fără să fie primit. V-am făcut un bine mic, dar atât de trist – vedeți, nici pământul nu vă lasă să plecați. Mai avem însă o rugăminte la dumneavoastră. Vreți să îngenuncheați cu noi ca să spunem o rugăciune pentru rege și țară și pentru ca să vă reîntoarceți.”
Această plecare în exil a fost una dintre cele mai puternice lovituri primite de Ileana de la viață. Principesa s-a îndreptat cu familia în Elveția, unde s-a reîntâlnit cu Regele Mihai. Mai departe, au luat calea Argentinei unde a înființa un cămin pentru refugiații români. În anul 1950, ajunge în SUA, în Boston, iar până în anul 1961, aceasta călătorește în toată America.
În ceea ce privește viața personală, exilul și-a spus și aici cuvântul. Astfel, în anul 1954 aceasta divorțează de Anton, recăsătorindu-se cu doctorul Ștefan Isărescu. Ajunge să divorțeze și de acesta în anul 1961, iar atunci decide să se călugărească, dedicându-și viața religiei.
Pleacă la o mănăstire ortodoxă din Franța unde stă timp de șase ani, lăsând în spate trecutul regal, devenind Maica Alexandra. În anul 1967 revine în America pentru a fonda o mănăstire ortodoxă de maici, la Ellwood City, Pennsylvania.
Principesa Ileana revine în România aîn septembrie 1990, vizitând unele mănăstiri de maici, dar și mormintele familie care se află la Curtea de Argeș. În ianuarie 1991, cu o zi înainte de aniversarea zilei sale de naștere, Maica Alexandra își fracturează bazinul, iar în urma complicațiilor, aceasta moare. De asemenea, Principesa Ileana a fost și ultimul copil în viață al Regelui Ferdinand și al Reginei Marie, murind în data de 21 ianuarie 1991 și fiind înmormântată la Mănăstirea Schimbarea la Față din Pennsylvania.