Cea mai cunoscută și bine păstrată mumie din lume: cum au reușit rușii să-l țină „intact” pe Lenin aproape o sută de ani
Înainte ca situația să se schimbe în Rusia, turiștii care vizitau această țară își puneau pe listă și mumia lui Lenin, marele conducător bolșevic al unor vremuri ce se credeau a fi apuse.
Se spune că, într-o primă instanță, rușii nu și-au dorit să facă din cadavrul lui Lenin un obiect de muzeu, însă acest lucru s-a întâmplat după ce trupul neînsuflețit al acestuia a rezistat timp de două luni, datorită temperaturilor scăzute, timp în care n-a fost zi în care populația să nu vină să-l vadă.
Însă, pentru a nu da falsa impresie că prezervarea perfectă a cadavrului lui Lenin ar avea vreo legătură cu un eventual „miracol dumnezeiesc”, autoritățile ruse au ținut să menționeze că situația a fost posibilă cu ajutorul științei, în mod exclusiv.
Ulterior, s-ar fi încercat același lucru cu Stalin, în 1945, când a murit, însă acesta a ajuns să fie, până la urmă, înmormântat.
Mumia lui Lenin arată ca și cum fostul conducător bolșevic ar „dormi”
Lenin, de la pelerinaj sinistru, la știință inutilă
Vladimir Lenin a decedat în 1921, moment de mare cotitură pentru Rusia comunistă, cea care îl diviniza pe liderul lor trecut în „rândul drepților”.
O iarnă extrem de geroasă a făcut ca trupul acestuia să-și mențină prospețimea timp de două luni, timp în care, așa cum menționam anterior, oamenii nu au mai contenit să-l viziteze. Acest lucru le-a dat o idee oficialilor ruși, considerând că păstrarea trupului lui Lenin într-o formă intactă ar putea servi drept simbol al ceea ce însemna, în acele vremuri, socialismul.
Cercetătorii și oamenii de știință ruși s-au pus pe treabă și au găsit soluții pentru a-l îmbălsăma pe aceasta, astfel încât să poate să fie vizitat de „fani” în continuare.
În primul rând, trebuie menționat că absolut toate organele interne ale fostului conducător socialist au fost extrase, ca mai apoi să se folosească o tehnică de microinjecție, cu ace minuscule prin care se infuzau fluide de îmbălsămare, cel din urmă proces fiind repetat la doi ani, laolaltă cu scăldarea în formol.
Mai mult, oamenii de știință au trebuit să intervină și în cazul anumitor porțiuni din corp care s-au deteriorat, acestea fiind înlocuite cu materiale plastice care să semene cu realitatea. Așadar, nasul, genele și o parte dintr-un picior au fost aproape total înlocuite, alte porțiuni din piele suferind procedee similare.
De altfel, plastinarea este o tehnică folosită și în alte colțurile ale lunii, mai ales la Body Worlds, și are ca scop transformarea corpului în ceea ce seamănă mai degrabă cu o sculptură, decât cu un cadavru.