Cat de multe sancțiuni este dispusă Rusia să încaseze? Ce riscuri economice își asumă Putin

Când Vladimir Putin i-a succedat în 2000 pe larg nepopularului Boris Elțin ca președinte al Federației Ruse, el a ajuns la Kremlin învăluit în obscuritate. Fost agent KGB, Putin a fost prim-ministru de doar un an și era în mare parte necunoscut pe arena internațională.

Sancțiunile pe care Rusia este dispusă să le încaseze

Putin a moștenit o țară aflată în tulburări masive. Rusia trecea de la o tranziție haotică la capitalismul de piață. „Terapia de șoc” a lui Elțin a dus la un default suveran în 1998, o scădere cu 5,3% a producției economice și o devalorizare dramatică a monedei naționale, rubla, relatează euronews.com.

Devastarea i-a oferit președintelui o pânză goală pentru a-și redefini țara după prăbușirea Uniunii Sovietice. În sectorul energetic, a găsit metoda perfectă pentru a redesena harta și pentru a-și afirma moștenirea încă de la început. O creștere abruptă a prețurilor la energie și cererea uriașă atât din partea economiilor dezvoltate, cât și a celor emergente au dus la câștiguri imediate pentru statul rus.

Între 1999 și 2008, PIB-ul țării pe cap de locuitor a crescut vertiginos de la 1.330 de dolari la 11.635 de dolari, o creștere spectaculoasă care, deși inegală și predispusă la nebunie, a contribuit la răspândirea percepției de prosperitate a clasei de mijloc în rândul populației.

În paralel, un impuls concentrat din partea Moscovei a redus drastic datoria guvernului central, scăzând de la 100,7% din PIB la 6,5% în aceeași perioadă de timp.

În 2012, țara s-a alăturat oficial Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), moment care a aliniat cu siguranță națiunea la economia globală și a fost salutat personal de președintele american Barack Obama. Un deceniu mai târziu, renașterea care a durat ani să se materializeze amenință să se anuleze în câteva luni.

Țările occidentale au aplicat o serie de sancțiuni în continuă extindere și puternice împotriva Rusiei din cauza invaziei Ucrainei, cu scopul de a paraliza aparatul de război costisitor și de a forța încetarea focului. Uniunea Europeană, în coordonare cu aliații, a vizat totul, de la bunuri de lux și componente de avioane până la semiconductori și mass-media de stat.

Într-o mișcare șocantă, Occidentul a mers direct după Banca Centrală a Rusiei, întrerupând împrumuturile și blocând accesul la aproape jumătate din rezervele sale valutare de 640 de miliarde de dolari. Rubla a intrat în cădere liberă, inflația a crescut și piața de valori a fost închisă brusc, fără redeschidere.

O grămadă de companii occidentale, precum Apple, Netflix, Ikea, H&M și chiar McDonalds, primul restaurant fast-food american care a deschis vreodată magazin în Uniunea Sovietică, au fugit din țară sub presiunea intensă din partea investitorilor îngrijorați și a consumatorilor revoltați.

Institutul de Finanțe Internaționale, asociația globală a industriei financiare, și-a revizuit previziunile economice pentru Rusia de la o creștere de 3% la o contracție de 15% în 2022. O incapacitate de plată a datoriei suverane este văzută ca o chestiune de când, nu dacă.

În ciuda evoluțiilor, războiul din Ucraina continuă, cu orașe aflate sub asediu, un număr tot mai mare de morți și un ritm neobosit de distrugere. Kremlinul pare nederanjat de avertismentele îngrozitoare venite din capitalele occidentale, care promit pedepse mai aspre dacă situația se deteriorează.

„Aceste sancțiuni ar fi fost impuse în orice caz. Sunt câteva întrebări, probleme și dificultăți, dar în trecut le-am depășit și le vom depăși și acum”, a spus Putin în timpul unei ședințe de guvern, într-o rară recunoaștere a circumstanțelor îngrozitoare.

Hotărârea președintelui îi lasă pe aliații occidentali să se întrebe cât de multă durere ar fi dispus să tolereze pentru a subjuga voința Ucrainei paranoiei sale geopolitice.

„Putin crede că Rusia poate fi puternică doar dacă are un lider puternic”

Rușii au o lungă istorie în „sfidarea presiunii externe” și o credință înrădăcinată într-un „stat puternic”, două calități care au servit la întărirea și prelungirea guvernării lui Putin, spune André Gerrits, profesor de studii internaționale și politică globală la Universitatea Leiden.

„Chiar dacă în cele din urmă va fi de acord cu un tratat de pace cu Ucraina, nu va recunoaște niciodată deschis că a fost de acord cu negocierile de pace din cauza sancțiunilor. Nu vom fi niciodată absolut siguri de rolul pe care l-au jucat sancțiunile în rezoluție”, a declarat Gerrits pentru Euronews.

Pentru a înțelege comportamentul lui Putin, trebuie să privim înapoi la trecutul imperial al Rusiei, o epocă a cuceririi, grandorii, modernizării și, în special, a puterii absolute, toate pe care președintele a încercat să le imite.

După o încercare de scurtă durată de a îmbrățișa democrația liberală în era post-sovietică, totalitarismul în interiorul țării a crescut treptat și este astăzi la fel de pronunțat ca înainte de anii lui Mihail Gorbaciov, notează Gerrits.

„Putin crede că Rusia poate fi puternică doar dacă are un lider puternic, un președinte, și un sistem politic puternic, elita, care să acționeze independent și suveran pe scena internațională. Există o legătură directă între autoritarismul statului și camera sa”, spune savantul.

Liderul rus crede în „prerogativele speciale ale marii puteri” și consideră că țările sunt inevitabil lăsate să se descurce singure, un aspect al politicii externe pe care Occidentul tinde să-l „subestimeze”, adaugă Gerrits.