Tehnologia și viața personală: cum trăim, iubim în funcție de algoritmi
Expresia “nu mai e ca pe vremuri” este valabilă și în cazul relațiilor interumane. Relațiile moderne sunt fundamental diferite de cele cu care erau obișnuiți părinții și bunicii noștri. Acum, nu-ți mai dai întâlnire la cofetărie, ci vorbești pe Tinder, nu mai trimiți scrisori de dragoste, îi lași mesaj pe Instagram și așa mai departe. Tehnologia ne-a afectat viața personală.
Oare toate schimbările astea ne-au determinat să evoluăm sau ne-au făcut mai superficiali? Kiss.com devenea, în 1994, primul site de matrimoniale modern, iar ulterior era depășit de match.com. Din 2010, serviciile de matching și dating online s-au mutat rapid de pe laptop și computer pe telefon. În 2012, startup-ul Tinder venea cu o idee simplă: lăsați oamenii să-și selecteze potențialii parteneri cu un simplu gest pe ecran.
Tehnologia ne face să iubim prin algoritmi
Însă tehnologia influențează acum nu doar modul în care găsim relații, ci și modul în care le construim. De exemplu, cercetările Kaspersky privind serviciile de dating online au constatat că 48% dintre consumatori folosesc site-urile doar pentru a „cunoaște oameni noi”. În plus, tehnologiile și soluțiile ne ajută acum să menținem relații pe termen lung, la distanță – cu chat-uri video, apeluri și gadgeturi putând rămâne în contact de oriunde din lume, cu oricine.
Să fii singur nu mai e o problemă, ca în trecut. Studiile arată că peste 37,5 milioane de adulți americani trăiesc, în acest moment, singuri. De asemenea, în Suedia, Danemarca, Norvegia și Finlanda – țări cu unele dintre cele mai înalte standarde de viață – aproximativ 40% din gospodării sunt formate dintr-o singură persoană. Datele agregate arată că milioane de oameni din întreaga lume trăiesc singuri, fără relații romantice serioase sau pe termen lung, cu alții.
Aceste persoane sunt uneori numite „singletons” – termen ce a fost inventat de omul de știință Eric Kleinenberg. În opinia sa, colectivismul, inclusiv viața de familie, este, în cea mai mare parte, o relicvă a trecutului. În schimb, acum, o persoană trăiește de dragul dezvoltării de sine, iar stilul său de viață este progresist.
Tu ai putea trăi cu un partener digital?
Iar, cu cât suntem mai singuri și nu mai dorim să ne implicăm emoțional în relații cu alți semeni de-ai noștri, tehnologia se dezvoltă. Noi o dezvoltăm. Noi creăm gadgeturi, roboți care să ne țină de urât. Ei n-au cum să ne rănească, ca un om. În cel mai rău caz, schimbi bateriile sau dai un refresh la sistem și îți îndeplinește dorințele pe care un partener orgolios sau infidel nu ți le-ar putea îndeplini.
Nivelul actual al dezvoltării AI permite crearea de parteneri și asistenți virtuali. Desigur, există încă o diferență vizibilă între o prietenă sau iubit virtual și o persoană reală. Cu toate acestea, în timp și cu progrese tehnice suplimentare, oamenii pot să înceapă să vadă o relație cu un partener virtual drept ceva normal și natural. Deja, conform aceluiași studiu recent realizat de Kaspersky, doar 55% dintre cei chestionați au spus că nu se simt pregătiți să înceapă o relație cu un partener virtual.
Potrivit terapeuților Birgitt Hölzel și Stefan Ruzas de la clinica Liebling + Schatz din München, dragostea devine astăzi mai mult o atitudine decât un sentiment. Fiecare interacțiune are propriul său nivel de intensitate, chiar și comunicarea virtuală. Dacă o conversație ne face să ne simțim bine – chiar și într-un schimb cu chatbots – în creier se formează mesageri hormonali, precum serotonina și dopamina.
Dar tu te-ai putea simți la fel de împlinit sufletește dacă ai avea de acum încolo doar relații cu roboți, să zicem? Ar fi același lucru? S-ar simți natural?