Viața ta digitală are trei straturi și tu poți controla doar unul singur

Profilul tău online este, mai mult sau mai puțin, o reflexie a ta. Dar acest profil nu este tot timpul bazat pe fapte, iar companiile pot interpreta datele pentru a trage concluzii care nu sunt neapărat adevărate.

Ar fi bine să poți să ai control asupra profilului tău online. Până la urmă, tot tu încarci date personale pe aplicațiile mobile și pe platforme online. Alegi ce fotografii să distribui și care rămân private. Accepți invitații de la anumiți oameni, te gândește de două ori, sau nu, înainte să comentezi pe Facebook. Așa că de ce să nu controlezi chiar tu acest profil virtual?

Vestea rea este că datele pe care alegi să le pui online sunt doar vârful icebergului. Cele mai valoroase date despre tine sunt în afara controlului tău. Sunt două straturi ale profilului tău online pe care nu le poți controla, dar care sunt foarte importante.

Primul strat este acela pe care tu chiar îl controlezi. Acesta constă în datele pe care le faci disponibile despre tine pe social media și pe aplicații. Asta include informații despre tine, fotografiile tale, ce cauți pe internet, evenimentele la care ai participat, site-urile pe care le-ai vizitat și alte astfel de interacțiuni.

Informațiile despre tine pe care nu le poți controla

Al doilea strat este format din observații comportamentale. Aceste informații nu țin de alegerile conștiente pe care le faci. În acest strat găsești lucruri pe care probabil nu ai vrea să le faci publice, informații precum locația ta exactă la un anumit moment sau care este relația ta cu o anumită persoană.

Companiile de tehnologie pot știi dacă tu cu o altă persoană formați un cuplu bazat pe datele voastre, companiile pot vedea dacă petreci mult timp împreună și dacă dormiți sub același acoperiș. De exemplu, Facebook ar putea știi cine e iubita sau iubitul tău fără ca tu să dezvălui asta pe rețeua socială. Vezi aici cum.

În același timp, poți fi urmărit online. Companiile pot vedea pe ce ai dat click, ce site-uri ai vizitat, când faci shopping online, cât de repede scrii și așa mai departe.

Al treilea strat este compus din interpretările primelor două straturi. Datele tale sunt analizate de algoritmi apoi comparate cu datele unei alte persoane pentru a crea statistici și pentru a corela anumite informații. Practic, în acest strat găsești concluzii despre nu doar ceea ce faci tu, ci despre cine ești bazat pe datele comportamentale și pe metadate.

Tu controlezi ce fel de fotografie să încarci pe Facebook, dar nu știi ce gândește algoritmul (că probabil poate ai nevoie de scutece pentru bebeluș, dacă ai urcat o fotografie cu un copil).

Scopul acestor algoritmi este de a ghici lucruri despre tine pe care altfel nu le-ai dezvălui de bună voie. Ce fel de lucruri? Slăbiciuni, IQ-ul tău, dependențe, boli, situația familială, starea relației tale sau obsesii precum jocurile video.

Cum pot fi interpretate datele în defavoarea ta

Aceste interpretări sunt valoroase pentru publicitarii care vor încerca să exploateze aceste informații pentru a-ți vinde mai multe lucruri. Dar nu numai cei care-ți dau reclamă se folosesc de astfel de date, ci și instituții serioase ca băncile sau asiguratorii. Companiile se pot uita la date și algoritmi pentru a lua decizii importante despre tine (să-ți dea sau nu un credit?).

Astfel, profilul tău virtual ar putea arăta total diferit de ceea ce crezi tu că este realitatea. Iar asta ar putea avea consecințe mai mari decât crezi. De exemplu, un algoritm ar putea decide să nu primești un credit pentru că trăiești într-un cartier rău famat.

Așa ceva se întâmplă deja în China, acolo cetățenii sunt clasificați în funcție de job, de activitatea online, de aparițiile publice etc. Mai mult, acum oricine poate afla dacă ești datornic sau nu.

Ce putem face? Să încercăm să-i convingem pe cei care fac aceste profile să-și schimbe abordarea. Putem controla ce aplicații să folosim, ce fotografii să distribuim și așa mai departe, dar nu putem controla felul în care acestea sunt interpretate. În loc să tragă concluzii legate de anumite lucruri poate că ar trebui să fim întrebați.

Poate că sună naiv, dar GDPR-ul este un pas în față și companiile de tehnologie nu ar trebui să ne mai trateze ca niște utilizatori pasivi, ci unii activi.