Explicația pentru care unii oameni pot „auzi” GIF-uri, iar alții nu

Acum ceva timp, pe internet a apărut un GIF cu niște stâlpi care săreau coarda și pe care unii oameni îl puteau, în mod inexplicabil, „auzi”.

După cum știi, formatul GIF nu permite sunete. Chiar și așa, mai mulți oameni au spus că aud o bufnitură de fiecare dată când stâlpul din animație atinge pământul. Care ar fi explicația?

Faptul că auzim un GIF are de a face cu felul în care ne funcționează simțurile, potrivit lui Christopher Fassnidge, doctorand în psihologie la Universitatea din Londra. Simțurile se pot amesteca uneori în creier și ducă la fenomenul cunoscut drept sinestezie. În viața reală, suntem obișnuiți cu mișcări care produc un sunet anume (de exemplu, o minge care atinge pământul).

Din copilărie, în mintea noastră se formează perechi sinestezice pe care le purtăm apoi cu noi toată viața. Așadar, explicația pentru care putem auzi anumite GIF-uri are la bază sinestezia. Laboratorul lui Fassnidge a numit fenomenul în cauză răspuns auditiv evocat vizual.

Oamenii de știință au devenit însă din ce în ce mai curioși cu privire la fenomen, drept dovadă un studiu recent realizat în ideea de a afla de ce unii oameni pot auzi sunete în GIF-uri. „Cel mai nou studiu al nostru arată diferențele care apar în mod normal în felul în care simțurile noastre de vedere și auz interacționează”, a explicat psihologul Elliot Freeman, autor senior al studiului, de la City University London. „Am descoperit că oamenii cu urechi vizuale pot folosi ambele simțuri împreună pentru a vedea și, de asemenea, a auzit mișcările silențioase, în timp ce pentru alții auzul este inhibat când privesc asemenea secvențe vizuale”.

În 2018, Freeman a descoperit că până la 21% din oameni pot experimenta diverse forme ale fenomenului, ceea ce îl face pe acesta să fie o formă mai des întâlnită de sinestezie. Există două teorii pentru apariția răspunsului auditiv evocat vizual apare. Fie unii oameni au conexiuni extra între zonele de procesare a imaginilor și cele de procesare a sunetelor, fie toți oamenii au aceleași conexiuni, dar doar unii sunt capabili să perceapă răspunsurile autiditive evocate vizual.

Studiul condus de Freeman a fost realizat pe 50 de participanți, din care 16 muzicieni de la London Royal College of Music. Aceștia din urmă au avut șanse mai mari de a experimenta răspunsurile auditive evocate vizual decât restul, care nu erau muzicieni.

Cercetătorii din spatele studiului vor trebui să facă și cercetări pe eșantioane mai mari de 50 de oameni, pentru a investiga fenomenul mai pe larg.