Drogurile care au creat super soldați în timpul Războiului din Vietnam

Războiul din Vietnam a reprezentat poate unul dintre cele mai mari eșecuri ale armatei americane și un foarte bun exemplu de război asimetric al secolului XX. Pe lângă aceste caracteristici, războiul a ajuns să se diferențieze și datorită unui alt aspect.

De-a lungul timpului, Războiul din Vietnam a ajuns să fie cunoscut și ca primul “război farmacologic”, deoarece consumul de substanțe psihoactive al armatei americane a fost unul fără precedent.

Filosoful britanic, Nick Land, descrie războiul ca un punct decisiv de intersecție dintre farmacologie și tehnologia violenței.

De la cel de-al doilea Război Mondial, au existat puține cercetări care să demonstreze că amfetamina ar avea un impact pozitiv asupra performanțelor soldaților, dar, cu toate acestea, militarii americani au primit astfel de doze. Aceasta era administrată, de obicei, soldaților plecați în misiuni de durată sau în timpul ambuscadelor, pentru a rezista mai mult pe câmpul de luptă.

În ceea ce privește doza standard recomandată (20 de miligrame de dextroamfetamină pentru 48 de ore), aceasta a fost rar respectată. După cum a spus unul dintre veterani, acestea au ajuns să fie distribuite ca bomboanele.

Un raport din 1971 a dezvălui că, între 1966 și 1969, armata americană a folosit 225 de milioane de pastile, în special de “Dexedrine” (dextroamfetamină), un derivat al amfetaminei de aproape două ori mai puternic decât “Benzedrine”, utilizat în cel de-al doilea Război Mondial.

Pe lângă acestea, cei care plecau în expediții mai lungi, primeau și injecții de steroizi. Cercetările au arătat că 3,2% din soldații care soseau în Vietnam erau deja utilizatori de amfetamină, însă, doar după un an de război, rata a ajuns să crească la 5,2%.

Substanțele psihoactive erau administrate nu doar pentru a stimula soldații, ci și pentru a reduce impactul războiului asupra psihicului. Pentru a împiedica aceste efecte, Departamentul de Apărare a furnizat sedative și neuroleptice. Utilizarea tuturor acestor medicații explică rata mică a traumelor înregistrate în timpul războiului.

Cu toate acestea, rezultatele au fost de scurtă durată. Medicamentele administrate nu elimină cauzele stresului, ci doar ameliorează simptomele, iar câtiva ani mai târziu, probleme pot exploda cu o forță mult mai mare decât ar fi făcut-o prima dată.

Numărul exact al soldaților din Vietnam care au suferit de PTSD (sindromul de stres prost-traumatic) rămâne necunoscut, dar, potrivit studiului național de recuperare al veteranilor, publicat în 1990, aproximativ 15,2% din soldații implicații au avut de suferit.